Se stie, vacanta este acel moment special cand elevul are cel mai mult timp pentru a rezolva probleme, pentru a citi literatura suplimentara si, in general, pentru a face pe plac profesorilor care au impresia ca educatia se face ocupand fiecare minut al unui scolar pana i se face lehamite de atata invatat.
Am prins si eu astfel de profesori. In prima vacanta de iarna m-am procopsit cu cate o pagina de bastonase si codite si alte hieroglife de facut pentru fiecare zi de vacanta. Ai fi crezut ca e usor. N-a fost si m-am intors la scoala fara sa-mi fac norma de picturi rupestre, dar fericit ca ma dadusem cu sania pe saturate.
Mai incolo, am dat de Gheba si Niculescu. Trebuie sa-i stiti: sunt doi sadici care au umplut niste culegeri cu probleme numai bune de torturat elevii in vacante. Cu literatura era mai usor: citeam cu placere chiar mai mult decat mi se dadea norma.
Am inteles ca problema nu s-a rezolvat, ci, dimpotriva, a evoluat.
Eu cred cu sinceritate ca vacantele sunt pentru odihna creierului. Si pentru joaca, pentru distractii, pentru leneveala. Si mai cred ca metoda supraincarcarii elevului cu teme nu este cea mai buna metoda pedagogica. Pentru ca in multe cazuri are efect de bumerang: il indeparteaza pe elev de scoala. In plus oboseste prea mult scolarul si il impiedica sa se ocupe de probleme specifice varstei.
Pentru ca, oricat ar displacea unora, copilul nu trebuie sa invete numai sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca: are nevoie sa invete sa se integreze social. Are nevoie sa invete deprinderi care sa-i permita sa interactioneze, sa negocieze, sa cerceteze si sa emita judecati pe baza unor date observate.
Sistemul de invatamant romanesc ia elevul, il pune intr-o banca si se chinuie sa-i bage in cap tomurile cu formule si citate, fara sa-i explice la ce-i folosesc si cum il pot ajuta aceste informatii.
