Interesele străine și neputința românească ne lasă-n frig
O legendă urbană spune că, pe la începutul anului 1990, Viorel Hrebenciuc a declarat într-o ședință locală a Frontului Salvării Naționale că județul Bacău își poate declara autonomia, deoarece are toate resursele pentru a-și asigura nevoile, fără a apela la ”importuri”. Ca activist PCR responsabil cu partea economică trecut de partea Revoluției, probabil știa foarte bine ce spune. Problema este că suntem în 2022, vrednici membri ai UE, cu un război la granițe și cu facturi din ce în ce mai mari la gazele ce ne încălzesc și cu care gătim. De ce am ajuns aici dacă avem rezerve care, odată exploatate, ne-ar face viața mai ușoară?
Dincolo de utopia lui Hrebenciuc ce aduce aminte de Republica de la Ploiești, rămâne întrebarea dacă într-adevăr județul nostru poate asigura în 2022 nevoile locuitorilor săi.
Măcar din punct de vedere al necesităților energetice, dacă tot s-a distrus mare parte a producției de orice fel. Așa cum ne spunea domnul profesor Nicu Aur la orele de geografie, Bacăul avea (și exploata) cărbune, petrol și gaze, fiind cel mai productiv județ al Moldovei din acest punct de vedere.
Aceste zăcăminte nu s-au epuizat decât parțial în ultimii 30 de ani, iar altele noi au fost descoperite. Și totuși, minele noastre s-au închis, petrolul e scos tot mai puțin, iar despre gazele naturale se vorbește ca despre o Fata Morgana care se depărtează imediat ce-am crezut că am prins-o.
Iar Europa pare paralizată în fața șantajului Rusiei lăsând în aer clienții occidentali care au primit zeci de ani gaze la rețuri preferențiale. Ca să nu mai vorbim despre prețurile nesimțite pentru consumatori impuse de ”băieții deștepți”, profitori ai impotenței politice europene.
Zăcămintele există. Unde sunt sondele?
Încă de la începutul anilor 2000, în județul Bacău s-au făcut foarte multe prospecțiuni și au fost eliberate zeci de licențe pentru exploatarea zăcămintelor descoperite. Pentru zona Moinești au fost descoperite noi pungi de gaze natural, cei drept la adâncime mai mare, dar exploatabile datorită noilor tehnologii de forare și extragere. Însă producția de acolo este la un nivel din ce în ce mai mic.
Alături, în comuna Poduri, Stratum Energy, o companie de explorare şi producţie cu sediul în SUA, a început producţia de ţiţei şi gaze natural. Americanii au declarat că, până în prezent, a investit peste 70 milioane dolari în România, însă cantitatea extrasă este foarte mică, de parcă s-ar dori păstrarea în pământ a resurselor. Potrivit informațiilor publice, Compania Romgaz a descoperit un nou zăcământ de gaze naturale la circa 40 de kilometri de municipiul Bacău, în comuna Ungureni.
Și aici, deși prospecțiunile au arătat că există cantități mari, se scoate încă destul de puțin. Dămienești, Găiceana, Tazlăul Mare şi Glăvăneşti sunt alte perimetre unde, după forările exploratorii cu rezultate excelente, ar fi trebuit să vedem sondele la lucru nu se întâmplă mai nimic. Mai sunt și alte locuri în județul Bacău – mai mult sau mai puțin secrete – de unde ar putea veni gaze la prețuri bune pentru casele noastre. Dar nu se vrea sau nu se poate….
Conspirația bate investiția?
În urmă cu vreo 20 de ani, ziarele și televiziunile bubuiau despre cât de mult petrol și gaze are România, o resursă pe care abia așteptau să o exploateze zeci și zeci de firme străine, care mai de care mai sonore. După ce Agenția Națională pentru Resurse Minerale (cea care reglementează domeniul) a eliberat peste 500 de licențe de exploatare în toată țara, pe teren mai puțin de o zecime sunt folosite. Iar în județul Bacău le poți număra pe degetele de la o mână.
Adepții teoriilor conspirației cred că este un blocaj voit, atât dinspre partea europeană, dar și din SUA. Europa (adică Germania!) ar fi fost mulțumită de faptul că Putin îi furnizează gaze sub prețul pieței și rezervele României ar fi fost concurente cu cele ale Rusiei. Cât despre americani, ei sunt mari producători (mai ales de gaze de șist) și nu ar mai fi avut piață pentru gazul lichefiat scump, dar atât de dorit acum în tot Occidentul.
Bacău, nu. Podișul Transilvaniei, abia-abia. Marea Neagră, mai mult promisiune.
Așa cum am văzut, rezervele de gaze naturale ale județului nostru sunt insuficient exploatate, deși ar contribui serios la acoperirea necesarului local și național. Nici zona tradițională de unde scoatem gazelle a Ardealului nu este mai bine acoperită, deși și acolo prospecțiunile au descoperit resurse bogate. Ce să mai vorbim despre zona platoului maritime, acolo unde vreo 200 de miliarde metri cubi stau sub fundul Mării Negre, deși câțiva giganți mondiali declarau acum 10 ani că sunt gata să le scoată.
O controversată lege (care împărțea profiturile între români și străini) a blocat investițiile, iar noi n-am aflat decât de ciondăneli politico-economice din care n-am avut niciun profit. Se pare că lucrurile au început să se miște, deși nici acum nu știm cine și cât câștigă din exploatarea gazelor noastre, sau dacă ne vom încălzi la prețuri mai bune la iarnă. Până atunci, să ne aducem aminte de vechiul cântec ”Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă”….
