În perioada aprilie – mai, Galeria ”Alfa” a găzduit o expoziție restrospectivă a artistului Adrian Mircea Paiu, de la moartea căruia s-au împlinit trei ani, pe 21 aprilie 2023. Evenimentul a fost organizat de Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” și de Filiala Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
La vernisaj, am fost întâmpinați cu tablouri care descopereau o lume întreagă a artistului Adrian Mircea Paiu, dar care, neavând titluri poprii, lăsau libertatea privitorului să-și creeze propria poveste.
“Vedeți, lucrările nu au titluri, lucrările fac parte din serii, și asta mă face să mă gândesc că Adrian Paiu s-a dus mai repede decât ar fi trebuit să se ducă, pentru că seriile lui trebuiau să continue și seriile lui puteau să continue.”, a declarant criticul de artă Iulian Bucur la vernisaj.
La eveniment au fost prezente soția artistului, Cezarina Paiu, și fiica sa, Sabina Paiu, care i-au fost muze și model.
“Sunt sigură ca Adrian, de acolo, de sus, ne vede și se bucură că sunt atât de mulți prieteni care au venit să îi vadă picturile”, s-a adresat Cezarina Paiu celor prezenți la vernisaj.
Într-adevăr, lucrările lui Adrian Paiu au ceva aparte, ceva care nu se poate gasi oriunde, dar sigur Adrian se bucură că sunt atât de mulți oameni care îi admiră operele de artă. Și, ca sa revenim și la întrebarea de la început, Iulian Bucur ne-a dat răspunsul:
“Poate că există un paradis al artiștilor, și știți, dragi artiști, în acest paradis nu se intră în grup, nu se intră cu Uniunea, în acest paradis se intră în mod individual, așa că eu cred că la judecata particulară a pictorului Adrian Paiu îngerii i-au deschis fără nici o problemă poarta și a ajuns acolo unde toate sunt la fel de transparente.”
Expoziția a inclus 80 de lucrări ale artistului Adrian Mircea Paiu, provenite, în proporție de 90 la sută, din colecția personală, a familiei, și au fost expuse în premieră.
Oana Spulber, elevă, în clasa a VI-a, la Școala Gimnazială Traian și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Criticul de artă Iulian Bucur: ”Adrian Paiu a fost un artist care și-a cizelat limbajul ca un bijutier”
Pentru a afla cât mai multe despre artistul Adrian Mircea Paiu și despre felul în care a fost organizată expoziția retrospectivă, Briana Postolache, elevă în clasa a VIl-a la Școala ”Constantin Platon” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, l-a intervievat pe criticul de artă Iulian Bucur, managerul Complexului Muzeal „Iulian Antonescu” din Bacău (la momentul interviului).
”Promovăm o memorie”
Briana Postolache: Ce promovați prin organizarea acestui eveniment?
Iulian Bucur: Promovăm o memorie. Îl promovăm pe Adrian Paiu, care a fost un artist important, puțin cunoscut, un artist care și-a cizelat limbajul ca un bijutier, astfel încât el a devenit atât de personal încât este extrem de ușor să recunoști oriunde și oricând, o lucrare semnată de Adrian Paiu. Prin urmare, astăzi celebrăm și calitatea artistică, astăzi celebrăm și accidentul nefericit prin care Adrian Paiu a murit acum trei ani.
Briana Postolache: Credeți că artistul Adrian Mircea Paiu rămâne viu prin operele sale?
Iulian Bucur: Trebuie să credem că așa se întâmplă lucrurile. Vedeți, după cei mai mulți dintre noi, rămâne foarte puțin, uneori nu rămâne nimic. Uneori rămân cuvintele bune pe care le-am zis, uneori zâmbetele pe care le-am arătat. E foarte complicat să facem un fel de sumă a celor care rămân după noi. Așa că, printre noi, artiștii plastici au o șansă uriașă sau un uriaș privilegiu: să moară mai încet sau să moară deloc. Până la urmă, creația nu este altceva decât o formă de nemurire.
Briana Postolache: Ce emoție vă transmit operele domnului Paiu?
Iulian Bucur: E complicat să folosesc niște cuvinte cu care să desenez niște emoții. Emoțiile, unele sunt nondiscursive și sunt pur și simplu aproape de natură viscerală. Dar, alte emoții sunt, într-adevăr, de tip intelectual și Adrian Paiu, în creația sa, a reușit cumva să încifreze nevoi și căutări care să surprindă amândoi acești poli ai emoției. Între emoția de tip visceral și emoția de tip intelectual, rațional. Prin urmare, tot spectrul acesta de emoție este surprins, este cuprins, prin creația lui Adrian Paiu. De la emoția simplă, în care efectiv trupul tău fizic tremură, până la emoția care se referă la trupul tău spiritual, care uneori se numește suflet. Care vibrează, tremură, atunci când găsește o foarte subtilă armonie de culoare.
Briana Postolache: Ați mai experimentat astfel de emoții și în cadrul altor expoziții de artă?
Iulian Bucur: Astăzi este, totuși, o zi specială. Știți, toți artiștii mor, dar atunci când e vorba despre un om care ți-a fost și prieten, când e vorba despre un om care ți-a fost apropiat și despre care ai scris, atunci trebuie să spun că astăzi, mai mult decât altă dată, emoțiile sunt mai profunde, mai tari și mai prezente în mintea și în inima mea.
Artistul Mihai Chiuaru: ”Adrian Mircea Paiu era un om foarte liniștit, exact cum sunt și picturile lui”
Pictorul Mihai Chiuaru a fost curator al expoziției retrospective a artistului Adrian Mircea Paiu și a răspuns la câteva întrebări adresate de către Marisol Coșa (clasa a VI-a) și Iarina Gologan (clasa a V-a), eleve la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, în legătură cu procesul organizării expoziției.
Marisol Coșa: Cu ce v-ați implicat în acest proiect și cum?
Mihai Chiuaru: Eu m-am implicat în sensul că a trebuit să panotez expoziția, e o chestie de scenografie întreagă, cu panotarea unei expoziții, lucrările nu se pun pe ani, se pun pe game cromatice, pe teme ș.a.m.d., ca să apară spectaculos. Sunt lucrări care s-au mai scos din expoziție, nu s-a pus chiar tot, e o știință a panotării, nu se agață așa, pur și simplu, aceste lucrări, se ține cont de impactul vizual pe care expoziția o poate avea asupra publicului.
Marisol Coșa: Dc ați făcut asta?
Mihai Chiuaru: Am făcut asta dintr-o pasiune a mea și pentru acest remember, pentru Adrian Paiu, care era un băiat foarte liniștit, nu era conflictual deloc, chair foarte plăcut și niciodată nu l-am auzit să vorbească despre cineva dc rău sau în contradictoriu, era un om foarte liniștit, exact cum sunt și picturile lui, cu o atmosferă din asta, lină, ușoară, care îl reprezintă foarte mult.
Iarina Gologan: Ce părere aveți despre operele lui Adrian Mircea Paiu?
O părere foarte bună, el nu a făcut o academie de arte, dar nu asta este important, adică lucrul ăsta, în sine, pe care îl face el și îl prezintă aici spune foarte mult, pentru că și o academie de arte te poate pregăti trei sau patru ani, dar nu e îndeajuns. Contează foarte mult munca și nu doar artă, ci în orice domeniu, chiar și la voi este foarte importantă.
Sabina Paiu, despre tatăl său, artistul Adrian Mircea Paiu: ”Prin lucrări îl simt”
La vernisajul expoziției retrospective Adrian Mircea Paiu au fost prezente și Cezarina Paiu, soția artistului, și Sabina Paiu, fiica sa, care i-au fost modele și cărora le-a dedicat opera sa. Robert Mocanu (clasa a VI-a), elev la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău, le-a adresat câteva întrebări:
- Robert Mocanu: Când a fost făcut acest tablou, care reprezintă portretul dumneavoastră?
Cezarina Paiu: Este făcut în 1989, când aveam 18 ani și când ne-am cunoscut.
- Robert Mocanu: Care sunt tablourile dumneavoastră favorite din expoziție?
Sabina Paiu: Mie îmi plac toate, nu am unul favorit neapărat, fiecare are ceva special
Cezarina Paiu: Da, într-adevăr, nouă ne plac toate tablourile, chiar dacă fiecare dintre noi vede altceva în ele, mai ales că, în cea mai mare parte a timpului, am stat lângă el, l-am văzut cum pictează, le-a văzut de la primul contur.
- Robert Mocanu: Ce îl inspira pe Adrian Mircea Paiu să facă aceste tablouri?
Cezarina Paiu: Sincer, nu știu, pentru că era foarte introvertit, și niciodată nu și-a dezvăluit secretul, ca să zic așa, chiar am avut multe discuții pe tema asta, îi ceream să-mi explice ce reprezintă, dar niciodată nu a făcut lucrul ăsta.
- Robert Mocanu: Ce însemna aceste tablouri pentru dumneavoastră?
Cezarina Paiu: Dificilă întrebare, nu știu ce să răspund. Oricum, 80 la sută dintre tablourile pe care le vedeți aici sunt dedicate fiicei mele, le-a făcut de-a lungul vieții, de asta ele n-au fost expuse niciodată, pentru că sunt ale ei și erau oarecum în colecția noastră, ca să zic, și acum de asta am și vrut să facem o retrospectivă, ca să le expunem și să-și aducă toată lumea aminte de el, să vadă și ce n-au mai văzut în timpul vieții.
Sabina Paiu: Sunt moștenirea lui, prin tablouri, el poate să fie în continuare prezent. Prin lucrări îl simt.
