În politică, ca și în artă, dacă nu se vorbește despre tine nu exiști. Lăudat sau contestat, nu contează, totul e să nu fii ignorat. Campania pentru alegerile prezindențiale a fost cam anostă până de curând. Dintr-o dată, în peisajul politic avem o mișcare spectaculoasă: Viorica Dăncilă, premierul României, pe bicicletă! Veselă, sănătoasă, beneficiind de o zi însorită. Nu știu cine a sfătuit-o, dar a sfătuit-o bine.
Posturi de televiziune naționale, posturi locale, ziare și bloggeri au transmis declarații și imagini de pe centura Bacăului.
În acest timp, Iohannis, aflat la adunarea Ligii Aleșilor Locali, declara că e nevoie de entuziasm și insista ca liberalii să se arate convinși de succesul său în alegeri. De nevoie, câțiva au hăulit un pic. Cine cerea entuazism? Iohannis. Candidatul care vorbește doar în fața liberalilor, refuzând dezbaterile și întâlnirile cu cetățenii neafiliați.
În trei decenii, am avut campanii însuflețite de imnuri, mitinguri, fulare galbene, baloane roșii, stegulețe, băi de mulțime. De ce această apatie? Poate pentru că Iohannis e sigur de victorie. E convins că demiterea Guvernului Dăncilă e o realizare care umple cei cinci ani petrecuți la Cotroceni și că e suficient să atace „PSD-ul” în absență.
Și PNL crede la fel, că e pe val și va câștiga oricum. De altfel, Orban nu pare nerăbdător să intre la guvernare, îi place în luna de miere. Nici PSD, opozantul principal, nu vrea dezbateri și mitinguri, dar din alte motive: nu-i plac întrebările despre epoca Dragnea, OUG și MCV.
Preferă să arate lucruri – drumuri, poduri, cămine etc. – de care se folosesc toți românii, indiferent de opțiunea lor politică. Pare că nimeni nu vrea război. Fiecare candidat face demostrații de forță doar pe propriul tatami.
