Unde-i Casa de Cultură? (VI)

Spectacolul „Jocul” și Grupul „Hilaris”

În condițiile în care se trecuse pe autofinanțare, și se punea un accent uriaș pentru a face rost de bani, la începutul anilor ’80, activitățile culturale s-au diversificat și mai mult. Val Mănescu, venit de la Slănic Moldova, își aduce bine aminte:

„După directorul Dorneanu a venit profesorul Vasile Iacob, cu o concepție nouă de management a Casei de Cultură. El a avut curajul să investească într-un echipament de discotecă, unic în România. Pot să spun că era cea mai modernă discotecă din țară, cu tehnică de vârf: televizoare color, proiecții video, videocasetofoane, stroboscoape, jocuri de lumini sofisticate.”

În fiecare joi, sâmbăta și duminica, „căsoaia”, cum îi spuneam noi, era arhiplină. Erau 2000 de persoane permanent.

„În sală, unde erau 750 de locuri, în fiecare miercuri susțineam spectacolul «Jocul». Și aceea era arhiplină. Stăteau oamenii în picioare. Începea la ora cinci după-amiaza și se termina… când era nevoie. S-a întâmplat să fie și pe la unu noaptea. Susțineam momente artistice de diferite genuri. De la recitări, la fragmente de teatru, balet, folclor, muzică ușoară…

Era un spectacol interactiv, de ce să nu recunosc, inspirat din Cenaclul «Flacăra» a lui Adrian Păunescu, cu excepția momentelor de emulație patriotică – să le zic așa. Pentru că eu am considerat că a fi patriot nu înseamnă să aduci osanale lui Ceaușescu, partidului sau conducătorilor iubiți. A fi patriot înseamnă să iubești ce creează neamul tău. Cam asta era linia pe care mergeam.”

Totuși, la fiecare spectacol veneau observatori din partea organelor de partid, din partea cenzurii, a securității chiar. „Îmi reproșau uneori că nu există poezii dedicate lui Ceaușescu și cântece dedicate partidului. Le răspundeam, că tot ce se întâmpla acolo era dedicat României. Oamenilor care muncesc și trăiesc în țara asta. Inclusiv poezia de dragoste, tot iubire de patrie înseamnă. Spectacolul s-a ținut în fiecare miercuri, până în 1992, ca dovadă că nu avea nimic politic în el. Venea din spiritul tineresc pe care îl aveam și eu la vremea aceea.”

Dan Ivanovici

Florin Olaru

Geo Seminaru

Marina Ivanovici

Azi, amatorii devin peste noapte profesioniști

Val Mănescu își amintește și de colaboratori. Lucrau în diferite întreprinderi – fabrici și instituții din Bacău. După program, își petreceau timpul liber la Casa de Cultură, creând momente artistice. Erau atunci artiști amatori, care i-au susținut ideile și au urcat pe scenă, ca interpreți.

Nu ar vrea să-i numească, de teamă… să nu uite pe cineva. Totuși, iată câteva nume: Nicoleta și Dimitrie Grigoraș, Marina și Dan Ivanovici, Mariana și Ștefan Severin, Elena Zavate, Costel Miron, Geo Seminaru, Ion Goranda, Viorel Bosnea, Florin Țuțuianu, Tudor Ionescu, Mirela Atudorei, Doina Lungoci, Gil Ioniță, Flori Ionescu…

Membrii Studioului de Teatru şi Poezie de la Casa de cultură Vasile Alecsandri Bacău în perioada 1978 – 1992 (actori, recitatori, interpreţi de umor)

Ana Mengoni
Andreea Sandu
Cătălin Hâncu
Cesonia Postelnicu
Dan Cojocaru
Dan Ivanovici
Dan Măciucă
Dana Olariu
Diana Dumbravă
Doru Octavian Dumitru
Dumitrel Grigoraş
Elena Bogdan
Eugen Cucu
Fernando Călinescu
Florin Bogdan
Florin Martin
Florin Zăncescu
Geo Seminaru
Georgeta Cacinschi
Ioana Busuioc
Iulia Cociorvă
Lăcrămioara Gâțu
Mariana Publik
Marina Ivanovici
Muchiţă Dumitrescu
Nicoleta Grigoraş
Silvia Mireanu
Ştefan Severin
Ştefana Sava
Suzana Macovei
Tudor Ionescu
Viorel Bosnea
Voicu Alexandrescu

„Și Doru Octavian Dumitru a debutat aici. Venise la un concurs de preselecție, prin 1985. S-a lansat repede. Imediat în anul acela am participat la Vaslui, la Festivalul național de umor «Constantin Tănase», cel mai prestigios din țară la vremea aia. Președintele juriului era Valentin Silvestru. Doru, cu grupul abia înființat, «Hilaris», a luat locul întâi, înaintea consacratului grup studențesc «Divertis», care s-a clasat pe locul doi.”

Litera cosmopolită

Tot în ’85, s-a organizat la Bacău prima gală a muzicii rock din România. La întreprinderea de avioane de la URA, activa deja formația Rokada. „Toți băieții de atunci sunt în diferite formații și cântă prin străinătate. Erau foarte talentați. Au ieșit și ei pe locul unu. Aici e ceva ce merită povestit, legat de litera «cosmopolită» K din cuvântul Rock.

Am făcut afișul, pe care scria mare «Festivalul de muzică rock», și m-am dus cu el la Comitetul de Cultură, pentru aprobare. Cine răspundea acolo de latura asta, mi-a spus că nu se poate. Festival este unul singur în țară,«Cântarea României».

Și ăsta-i cu rock! Nu știu ce vă trebuie vouă zbânțuială. Nu prea înghițeau unii muzica venită din vest, de dincolo de cortina de fier. Mi-a zis că dacă îmi dă aprobare tovarășul Hegheduș, de la Minister, nu are nimic împotrivă.

Am pus afișul sub braț și am plecat la București. După o jumătate de zi de stat pe culoarele întunecate ale Ministerului Culturii, care funcționa în Casa Scânteii, m-a primit tovarășul ministru adjunct, care dădea aprobări pentru astfel de manifestări. M-a luat cu… ce vrei flăcăule, ce-i cu chestia asta? Nu există alt Festival, decât unul singur. Păi îi spun atunci Gală, zic.

Ce părere aveți? Așa mai merge! Da’ rock de ce ai scris tu cu Kapa? Pentru că așa se scrie, nu? Asta-i o literă cosmopolită, și mi-a tăiat-o cu roșu pe afiș. Tovarășu’ ministru, da’ kg, km de ce se scriu cu K. Păi nu, că astea sunt clasice!”

Val Mănescu mai spune că și atunci când a ajuns în tipografie cu afișul însemnat cu roșu, să-l tipărească, tipografii au avut o teamă, să nu pățească ei ceva. Atunci nu te jucai cu litera scrisă.

„Renumitul realizator TV Titus Munteanu a venit și el la Bacău. În 1988, i-am fost asistent de regie la spectacolul de estradă «Bacău, oraşul soarelui» cu care Bacăul a obţinut medalia de aur, la festivalul «Cântarea României». Au fost zeci și zeci de așa-ziși amatori, dar care, ca valoare, se ridicau la nivel de profesioniști. Din păcate, unii dintre ei s-au pierdut pe drum. Pe parcurs, am adus în spectacolul «Jocul» și nume consacrate: Constantin Chiriac, Mircea Baniciu, Ilie Micolov (care ne-a părăsit recent, pe 21 iulie, la 69 de ani).”

În zilele de joi, când jos era discotecă, în incinta bibliotecii, cu bunăvoința doamnei Mărgărinta Lupescu, avea loc Cenaclul Artelor. Va urma!