Despre fapta de curaj şi eroism a doi aviatori români de la sfârşitul Primului Război Mondial, atunci când se pregătea Marea Unire a tuturor provinciilor istorice într-un singur stat, s-a scris puţin, ea devenind publică doar în ultimii ani. Celebrul zbor peste Carpaţi, Bacău – Blaj, din ziua de 23 noiembrie 1918, realizat de locotenetul-pilot Vasile Niculescu şi copilotul Victor Precup, în condiţii deosebit de grele, a avut un rol decisiv în realizarea marelui vis de veacuri – Unirea cea Mare.
Calea aerului era singura legătură dintre Guvernul României, aflat la Iaşi, şi Consiliul Naţional Român Central de la Alba Iulia, astfel că piloţii au dus cu ei importante documente, care purtau semnătura prim ministrului Ion C. Brătianu, prin care se comunica, oficial, sprijinul şi dorinţa de unire a Moldovei cu Ardealul.
Pare o poveste de război, însă realitatea a fost cu totul alta, pentru o astfel de faptă îţi trebuie curaj, un curaj care frizează inconştienţa, specifică doar caracterelor tari, oamenilor care pun mai presus interesul ţării decât propria viaţă.
Din păcate, ţara nu i-a apreciat, peste timp, curajul, fiind marginalizat, uitat, murind în anonimat, misiunea lui fiind scoasă din colbul istoriei abia de câţiva ani. În memoria celor doi piloţi, şi anul acesta, se reface zborul Bacău – Blaj, la iniţiativa autorităţilor locale, care îi acordă astăzi şi titlul post mortem de Cetăţean de Onoare al Bacăului, iar în premieră public o informaţie care m-a impresionat: un rădăuţean, oraşul unde este înmormântat Vasile Niculescu, a refăcut, anul acesta, pe jos, acelaşi traseu cu al Avionului Unirii, semn că cei de astăzi ştiu să-şi cinstească eroii. Despre această temerară ispravă, puteţi citi în ediţiile următoare ale ziarului nostru.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
