Vasile Romanovschi. Buhusean. Origini poloneze, radacini basarabene. L-am vizitat recent, în ziua în care împlinea 99 de ani. Cum e sa pasesti catre suta? Raspunde ca si cum ar trece spre 20. „Cum adica? Normal”. E sprinten, n-are probleme cu sanatatea, are o memorie grozava, e full la capitolul istorie, comunicativ. Aude foarte bine, ochii verzi sunt ageri, dinamismul îi curge prin vene. Alearga pe bicicleta prin oras, a condus, pâna anul trecut, si un ATV, dar politistii au strâmbat din nas la permisul obtinut acum zeci si zeci de ani, si „stiti cum se prelungeste acum permisul”… Zice fiul sau: „Daca încerci sa mergi cu el pe jos, câtiva kilometri, garantez ca nu poti tine ritmul…”
„Nu ne mai putem apara ca pe vremea lui Stefan”
A fost maistru tesator („cel mai bun, inovator, cunosteam mersul masinariilor dupa auz, promovat de nemti, ca românii…”). Razboiul, „în comandamente, pentru ca am harul muzicii”. Casatorit o singura data? „Cum o singura data? Normal ca o singura data. Am avut nevasta frumoasa, harnica, cinstita”. Doi copii, trei nepoti, trei stranepoti. Nu fumeaza, nu bea tarii, nu manânca decât foarte rar carne. Este pensionar din 1972. Concluzioneaza: „În viata mea n-am facut nimanui rau. Nici femeilor, dupa care n-am alergat, pentru ca au venit ele la mine”. Carol al II-lea, regele Mihai, Dej, Ceausescu, Iliescu, Constantinescu, Basescu?… Da, zice, am trait sub toti, si îl prefer pe Constantinescu. Sunt oleaca de taranist, asta e, dar Constantinescu a fost mai chibzuit, desi a lasat frâiele, a cedat… Istoria?… Stii ce-a zis Stefan cel Mare? Ba, daca tot e sa va supuneti cuiva, si nu aveti încotro, sa va supuneti turcilor, nu rusilor, ca astia va belesc… A, ai facultatea terminata? Voiam sa-ti mai zic ceva despre huni, dar daca ai facultatea… Tinerii de astazi?… Tace diplomatic, apoi… Tinerii nu sunt vinovati. Ei au crescut, cresc, asa cum sunt educati… Legile, legile cresc tineretul; nu oamenii sunt întotdeauna vinovati… Desi, daca stau si ma gândesc, oamenii fac legile… Lumea de azi?… Nu-s de acord cu UE, dar sunt de acord cu NATO. Ne-a asezat Dumnezeu într-un loc în care trebuie sa fim aparati, pentru ca singuri nu ne mai putem apara ca pe vremea lui Stefan… Comunist?…. Am fost facut la gramada, dar eu tot cu simpatii de alt fel am ramas. Ma curtau securistii. Unul s-a urcat chiar în spatele meu, pe motocicleta, dupa ce am fost la Soroca, în Cotigenii Mari, unde m-am nascut. Ei, cum e acolo? Cum se traieste? Ce zic despre noi? Dar eu am zis ca plimbarea e una si vorba e alta. Du-te si vezi, i-am raspuns glumind serios. Si aia din Soroca m-au întrebat cum e pe la noi. Veniti si vedeti. N-aveti picioare, ochi?…
„N-am vreme sa ma plictisesc!”
Dor de Ceausescu?… Nu, nici vorba. A facut el si niste lucruri bune, dar cel mai mult… Cum e viata la o suta de ani?… Pai cum sa fie? Frumoasa! N-am vreme sa ma plictisesc. Stiu de la televizor tot ce-i prin lume (Domnule, cu Libia asta…), trebaluiesc prin casa si curte, fac cumparaturi si abia astept sa vina primavara. Am doua proiecte, niste planuri, pentru anii urmatori: un solar si o eoliana! Comunistii nu m-au lasat sa fac eoliana; au spus ca nu-i bun proiectul, mi l-au omorât. Am sa le demonstrez ca… Se zice despre el ca a inventat ouatul la gaini de doua ori pe zi. Gaina e dusa în beci, se oua, e scoasa putin la lumina, apoi în beci, la ouat… Nu neaga, dar nici nu confirma… inventia. Optimist, curtat de idei originale, un fel de Tutea buhusean, ar fi în stare sa depene istorii câteva zile în sir. Are coerenta, vivacitate, este persuasiv. Este o istorie vie, sprintara, a târgului si nu numai…
Proiectele îl tin pe om în viata?… Ei proiectele! Viata îl tine în viata. Viata si Dumnezeu… Traiesc si pentru ca trebuie sa-i mai ajut pe copiii astia… Fiul, care asculta, ma priveste si zâmbeste îngaduitor, complice, cu mare simpatie… În familie se pregateste petrecerea. Plec. Fiul ma conduce si zice: „Nu simtim ca avem pe cineva batrân în casa. Este de o mare vivacitate, lucid, inventiv, mereu preocupat. Acum, ati vazut, are, ca întotdeauna, proiecte. Multumim lui Dumnezeu…”
Ion Fercu
