Ne-auzim, vorbim, hai pa!, ceva de genu’, sunt câteva dintre expresiile sablon întâlnite cel mai des, folosite în minimalul jargon al celor tineri, mai ales. L-am ascultat într-o seara, la un talk-show, pe criticul literar Alex Stefanescu, în cursul dialogului cu moderatorul emisiunii el semnalând si acest aspect tinând de o îngrijoratoare saracirea a limbajului.
Dintr-un fond lexical de baza al limbii române, numarând peste o suta de mii de cuvinte, tânara generatie foloseste cel mult vreo doua sute. La care se adauga înca vreo trei sute de cuvinte si expresii din „ romgleza” pe care cei tineri o vorbesc în mod curent. Deteriorarea limbajului, saracirea limbii române prin folosirea unor stereotipii, prin vorbitul „în capsule”, ca si apetenta pentru expresiile tari, buruienoase, de fapt vulgare de-a dreptul, sunt fenomene grave si, din pacate, la ordinea zilei.
Ca sa nu mai vorbesc despre lipsa de rigoare a expresiei, despre necunoasterea proprietatii cuvintelor, despre platitudinea din vorbirea si chiar scrisul unor ziaristi de scoala si de moda noua. În general, se aud multe dezacorduri care zgârâie urechea, o vorbire fara nuante, fara stil, ceea ce duce, inevitabil, la un fel de „topizare a limbii”, cum a zis, inspirat, cineva. E adevarat ca româna e o limba grea, cu reguli gramaticale complicate (fata de care multi au enorme candori), dar gramatica e o gimnastica a mintii, iar miscarea face bine din toate punctele de vedere.
Asa ca e recomandabil sa fie practicata în forme cât mai diverse, punând la treaba toate organele. Si apoi, nu trebuie sa uitam ca un limbaj îngrijit este o forma de politete vizavi de semenii nostri. Dar, în zilele noastre, politetea pare a fi cazut cu totul si cu totul în desuetudine, parând un lucru inutil, un lucru de ieri. Desi, exista lucruri de ieri, diferentele, ierarhiile, elitele, care trebuie pastrate în lumea de mâine, o spune un mare prozator, laureat al Premiului Nobel, si anume Mario Vargas Llosa.
Care, într-un interviu din primavara anului trecut, printre alte observatii patrunzatoare, o facea si pe aceea potrivit careia astazi asistam la un fenomen de „democratizare a inculturii”. Astazi se face o cultura de masa, practicându-se diversiunea, manipularea, scotându-se în fata divertismentul. În dauna spiritului critic si al reflectiei.
Se vorbeste un surogat de limba, iar moda timpului si Internetul au impus un surogat de cultura. Or, cultura adevarata presupune frecventarea spatiilor culturale, impregnare, prin lectura, efort de memorie etc. Cultura vie, mai cu seama, e un segment pretios si fragil, fata de care trebuie avuta multa grija, în mod permanent. Nu cum se petrece la noi, când este scoasa în fata doar cu prilejuri festive.
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
