-spune Adrian Buliga, lighting designerul spectacolului băcăuan „Take, Ianke și Cadâr”:
Final de stagiune. Teatrul Municipal „Bacovia” vă invită să vizionați duminică, 30 iunie, de la ora 19.00, în încheierea stagiunii 2018 – 2019, spectacolul de comedie „Take, Ianke și Cadâr”, o montare modernă a celebrului text al lui Victor Ioan Popa, semnată de regizorul ieșean Toma Hogea. Prin interviul care urmează, vă propunem o nouă incursiune în culisele acestei producții, din perspectiva creatorului de teatru și film Adrian Buliga, designerul de lumini al spectacolului băcăuan „Take, Ianke și Cadâr”.
Adrian Buliga este regizor de teatru și film și lighting designer, format în România, Franța și Olanda. S-a născut pe 3 noiembrie 1979, la Iaşi. A absolvit, în 2003, Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu” din Iași, iar în 2012, cursurile de Regie de Film şi T.V. ale Universităţii „Hyperion” Bucureşti. În 2005 își obține diploma de master în Artele spectacolului, iar în 2015, titlul de Doctor în Teatru, cu teza de doctorat „Recitalul actoricesc în context multimedia”. Este primul român care a obținut o bursă de cercetare la iLo – Light Design Institute din Amsterdam – instituţie care formează specialişti în design-ul de lumină. Este asistent univ. dr. la Facultatea de Teatru a Universității de Arte „G. Enescu” Iaşi.
– Sunteți lighting designer de teatru. Când și de ce a devenit importantă lumina în viața dumneavoastră profesională?
– Lumina a fost dintotdeauna, aș putea spune, unul dintre personajele cele mai importante în existența mea. Îmi plăcea foarte mult și mă marchează întotdeauna efectul luminii în natură. În Amsterdam, la cursuri, ne amuzam vorbind despre lighting design-erul suprem și anume soarele. Revenind, mă atrage lumina, nu numai prin abilitatea ei de a „face lumină” ci, mai ales, prin capacitatea ei de a ascunde, de a aduce mister și selectivitate vizuală. Pentru mine, lumina înseamnă viață, înseamnă emoție. Am fost mereu atras de imaginea de film, de fotografie. Aceasta poate fi o pasiune devoratoare pentru că duce la un set de deformări profesionale. De exemplu, un spectacol de teatru înseamnă pentru mine, în primul rând, lumina. Poate părea hilar, dar primul gest pe care îl fac la intrarea în sală este să privesc automat în sus la instalația electrică.
– În opinia dumneavoastră care este diferența esențială între luminist și lighting designer, în teatru(l) (românesc)?
– Este, desigur, un raport vital. Imaginați-vă diferența dintre un onstructor și un arhitect, dintre un operator și un director de imagine, un instrumentist și un compozitor. Exemplele pot continua. Totuși, nici unii nu pot fără ceilalți. E o relație de dependență creativă, din care pot rezulta spectacole memorabile. E vorba de o cu totul altă raportare la imaginea scenică, de un set de aptitudini, de cunoștințe care îl fac pe un designer să își câștige postura ierarhică. Instrumentele unui designer le includ pe cele ale unui luminist, dar le exced. Un designer cunoaște în amănunt instrumentarul de lucru al luministului. De la electricitate, până la abilitățille optice ale aparatelor, de la rețelistică, până la programare, un designer deține bagajul informațional ale tuturor acestora. Plus-ul cu care vine design-erul include procesul de storytelling prin lumină. Când spun asta mă refer la unitatea stilistică a întregului spectacol, la raportul între planurile scenice, raportul cromatic, unitatea trecerilor dintre situațiile de lumină, atmosferă, raportul de contrast, lumina de portret și altele. Unul dintre vectorii de la care se separă cele două profesii este și elementul primordial al luminii de teatru, și nu numai, și anume vizibilitatea. Un designer abia de aici începe. Integrează noțiunea obligatorie de vizibilitate, dar în mâinile lui asta devine un instrument cu care creează, nu o barieră la care se oprește.
– Ce ați urmărit prin light design-ul realizat pentru „Take, Ianke și Cadâr”? Ce rol are lumina în acest spectacol?
– În discuțiile cu regizorul spectacolului, Toma Hogea, am convenit să folosim lumina ca un metalimbaj al poveștii clasice. Din punctul meu de vedere, ține de curaj să abordezi un text atât de cunoscut și de titrat. Totuși, așa au apărut curentele artistice mari, prin curaj și asumare. În „Take, Ianke și Cadâr” am urmărit pe de o parte să subliniez conul de umbră în care se află personajele, colțul uitat de lume, chiar și de tren. În acest microunivers, fiecare își creează paradisul – lucru punctat în momentele de lirism al imaginii prin „recitalul” ferestrelor, prin sublinierea pasiunii celor doi tineri la care conspiră, parcă, și casa – dar, în aceeași măsură dau naștere și propriului purgatoriu. Mă refer aici la momentele de însingurare, de rigiditate – reprezentate prin trecerile clar – obscure doar cu ușile luminate razant, tristețea Anei care cântă la pian, singură. Înca un element vital al acestui spectacol este proiecția video, deoarece lumina poate face un mare deserviciu în acest caz. E ca un vals discret între lumină și proiecție. Dacă e prea multă lumină, are de suferit video – proiecția, daca e prea puțină, are de suferit vizibilitatea. În esență, așa e design-ul de lumină, uneori e un vals, alteori e un paso doble între concept, între ce se vrea și ceea ce se poate realiza.
– Ați realizat light designul spectacolului „Take, Ianke și Cadâr” cu scenotehnica deținută deja de Teatrul Municipal „Bacovia” sau a fost nevoie să achiziționați echipamente noi?
– De multe ori, în funcție de conceptul spectacolului, aduc echipamente noi în teatrele în care lucrez. Acum nu a fost cazul. Am folosit la maximum ceea ce teatrul avea deja. De aceasta dată, n-a fost nevoie de upgrade tehnic. Uneori se pune problema banilor pentru achiziții, iar alteori, intervalul scurt în care trebuie realizat totul, încât nu mai rămâne timp fizic. Un alt atu al unui designer este că știe ce efect dorește să obțină, exact cu ce sursă de lumină iar dacă nu dispune de rețeta ideală, are abilitatea de a anticipa și de a se adapta.
– Cum sunt dotările scenotehnice ale Teatrului Municipal „Bacovia” în raport cu ale altor teatre pentru care ați realizat light design-ul unor spectacole?
– Teatrul „Bacovia” deține o sală cu o bună dotare cu lumini convenționale și câteva lumini cu comandă DMX. Un atribut al unui designer este să esențializeze și să scoată maxim de efect din minim de echipament. E foarte tentant să vrei surse de lumină nenumărate ca să ai de unde alege. Totuși, discernământul unui designer include simțul măsurii și al raportului efort/rezultat. Consider că Teatrul „Bacovia” deține o plajă îndestulătoare de echipamente. Oricând, însă, un upgrade la nivel de lumini inteligente, consolă, surse LED ajută și aduc versatilitate oricărui teatru care se respectă și vrea să țină pasul cu noile tehnologii.
– Ce lipsește teatrelor din România pentru a se putea realiza light design la standardele profesioniștilor în domeniu?
– Trebuie să definim puțin termenii. Ce înseamnă standardul profesioniștilor în domeniu? Dacă ne raportăm la „The lion king”, musical produs de Disney, care a câștigat Premiul Tony pentru lumini, avem un anumit standard. Dacă vorbim de o „joacă de-a lumina” ne situăm într-o altă zonă. Să nu fiu înțeles greșit. Amândouă sunt minunate, doar că sunt etape diferite, și țin de evoluția estetică, pe de o parte, a creatorilor, și pe de altă parte, a receptorilor. În România, nu pot spune că le lipsește ceva. E nevoie de timp pentru ca designerii să se poată dezvolta, maturiza. Consider că pot fi aduse îmbunătățiri, și anume la nivelul pregătirii designerilor, la rafinamentul acestora. Nu sunt adeptul sclipiciului de bazar, al paietelor din lumină și al efectelor de bâlci. Unii realizatori de lumină trebuie să înțeleagă diferența asta. În aceeași măsură, publicul se va obișnui să discearnă între un act artistic și o stimulare de tip entertainment tabloid.
– În opinia dumneavoastră, lumina trebuie să fie suport pentru sens sau generatoare de sens, într-un spectacol de teatru?
– Invariabil, da. Amândouă, chiar. Vorbim de suport de sens pentru conceptul regizoral și generatoare de sens la nivelul metalimbajului vizual. Sensul apare la confruntarea a două contrarii. Un designer știe să creeze contextul în care sensul să se poata distinge. Ține, cred eu, de un rafinament și de un set de abilități prin care frazarea luminii să conducă publicul la înțelegerea mesajului pe care îl transmite. La fel, alegerea limbajului și ilustrarea convenției ajută publicul să recepteze limbajul luminii și apoi să primească, poate și inconștient, mesajul luminii într-un spectacol de teatru.
– Ca light designer ați căzut vreodată pradă tentației de a vrea „să vă vedeți”, în detrimentul altor departamente de creație ale unui spectacol de teatru (ex. regie, actorie)?
– Îndrăznesc să spun că sunt la adăpost și asta cred că este un atu al meu. Când regizez, am un statut ierarhic, iar când sunt designer îmi cunosc foarte bine locul în economia spectacolului. Consider că recitalul meu la nivel de lumină nu-și are locul când vine vorba de un spectacol de teatru. Am avut privilegiul să lucrez cu regizori buni care își cunoșteau foarte bine profesia, și relația de încredere profesională a fost un fundament solid pe care nu a trebuit să-l apăr cu soliloquy de lumini, decât dacă era necesar. În plus, mi se pare necinstit față de actori. Ei sunt elementul viu în spectacol, și nu aș vrea să transform funcția luminii într-una mefistofelică, care să hotărască discreționar destine scenice. În plus, există un dicton care spune „Regia de calitate nu se simte”, asta însemnând că universul scenic propus este atât de credibil încât nu ți se pare nimic nefiresc și toate regulile proprii universului vizibil sau sonor functionează ca un mecanism unitar. Așa e și in cazul luminii. Dacă se simte prezența luminii mai acut decât celelalte departamente creative, trebuie făcut un „tunning” pentru a crește toata producția teatrală, nu a o eclipsa printr-un artificial „care pe care”.
– Ce a însemnat pentru dumneavoastră colaborarea cu Teatrul Municipal „Bacovia” pentru spectacolul „Take, Ianke și Cadâr”?
– A fost prima colaborare cu Teatrul „Bacovia” și consider că a fost un pas cu dreptul. Am întâlnit oameni deschiși și dispuși să scoatem o producție de calitate și cu mai multe planuri de înțelegere. Mă bucur să văd că am deschis calea spre producții din ce în ce mai tentante la captolul lumină, imagine scenică.
– Ce lecție esențială despre lumină (despre utilizarea luminii într-un spectacol) ați învățat la Institutul de Light Design din Amsterdam?
– Tutorii mei de acolo, Henk vand der Geest și Isabel Nielen, îmi sunt modele de profesionalism și dedicare. Am învățat de la ei să caut în profunzimea alegerilor mele estetice și să expun esențialul. E foarte ușor să te pierzi în amănunte și în detalii tehnice. O altă lecție a fost să mă mențin mereu la înălțimea așteptărilor și a cerințelor. „Trebuie să se vadă pe unde treci că a trecut un designer și publicul trebuie să vadă diferența. Dacă nu se vede nicio evoluție prin aportul tău la o producție, trebuie să îți re-evaluezi poziția și know-how-ul„, îmi spuneau în momentele scurte de pauză între producțiile de studiu. Un al treilea lucru m-a făcut să conștientizez importanța modelului personal. „Fiecare este ambasadorul propriului neam, al profesiei în care excelează”. Asta mă determină de fiecare dată să am standarde foarte ridicate, și de la mine, și de la echipa cu care lucrez.
– De ce ați renunțat la actorie și ați ales să vă specializați în light design?
– A fost o chestiune de alegere. Actoria a fost o etapă din viața mea față de care sunt recunoscător, dar integritatea m-a făcut să aleg un domeniu în care mă simt acasă. Mă regăsesc mult mai mult pe platoul de filmare sau în postura de designer. În ultimă instanță, creația implică discernământ, alegeri, responsabilitate, cunoaștere, ieșire din limita de confort, adaptare și, de ce nu, abilitatea de a elibera lecții ce trebuie depășite. Light design-ul și regia de film îmi conferă o rețetă fericită ce conține tehnică, lucrul cu amănuntul, management, domeniu de nișă și dezvoltare personală.
Interviu realizat de Laura Huiban
Foto: Chromatique
Teatrul Municipal “Bacovia” / Stagiunea 2018 – 2019
„Take, Ianke și Cadâr”, de Victor Ion Popa
Un spectacol 14+
Distribuția:
Take – Giuseppe Torboli
Ianke – Laurențiu Budău
Cadâr – Tiberiu Gabor Bitere
Baba Safta – Alina Neagu
Ilie – Marian Puiu Gheorghiu
Ionel – Andi Andriucă
Ana – Ilinca Istrate
Regia artistică: Toma Hogea
Scenografia: Mihai Pastramagiu
Light design: Adrian Buliga
Manager: Eliza Noemi Judeu
