Un timp suspendat: Bacăul are privilegiul în aceste zile de a fi scena pe care se desfășoară unul dintre cele mai importante festivaluri literar-artistice din țară, și care poartă numele lui Bacovia. Bac-Fest-ul, în deschiderea căruia au loc și Colocviile revistei „Ateneu”, ne invită să experimentăm împreună ceva unic, într-un timp parcă suspendat, al sărbătorii, când putem împărtăși frumoase emoții. Zilele de festival sunt așteptate cu un fel de înfrigurare de iubitorii de astfel de evenimente care transfigurează orașul, declanșând o stare de entuziasm, de curiozitate, de efervescență. De bucurie reală.
Veniți la Festival, ca să descoperim o altă dimensiune a existenței, dincolo de obișnuitul cotidian, o altă față a vieții, una plăcută, ca să ne bucurăm cu toții de artă, de literatură, poezie, muzică, teatru, de interesante dezbateri, de dialog! Viu, spontan, neacademic, sincer, spumos, așa ni-l dorim noi, cei implicați în astfel de întâmplări care împrospătează și întrețin gustul pentru cultură.
Citeam undeva că un cercetător din Franța a afirmat că, festivalurile, în Europa, nu sunt altceva decât o expresie a păcii, ele apărând în număr mare după sfârșitul celui de-al doilea război mondial, iar în Europa de Est după căderea comunismului. Ele celebrează, așadar, un timp al libertății, de creație, de exprimare, o stare de grație, de armonie, și de aceea ne plac.
Să ne purtăm aristocratic: Recitesc câteva pagini din „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, pentru că întotdeauna îmi face bine, mă fortifică interior cea de-a treia soluție propusă de el. Să-ți învingi frica și să treci peste toate mizeriile, nenorocirile, primejdiile, și să „scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta”. Mă opresc apoi la un paragraf care-mi aduce o mare liniște interioară și un zâmbet larg pe față: „Frica trebuie învinsă. Nu există în lume decât un singur lucru, decât unul: curajul. Iar secretul este să ne purtăm aristocratic. Numai gentilețea, bunătatea, calmul, purtările frumoase au haz”. Dar cât de rar vedem astfel de purtări. Și când te gândești ce simplu ar fi, cât de la îndemână ne sunt toate astea! Simplul fapt de a fi binevoitor, amabil, deschis, îndatoritor, senin, ar schimba aerul dintre noi, climatul în care trăim, în care respirăm. Avem nevoie în cultură, ca și în viață, de un aer curat, respirabil, de prietenie, de respect reciproc, de solidaritate. De o fertilă convergență a ideilor, de coeziune intelectuală. Putem fiecare, dacă vrem, să contribuim la construcția unui nou climat, în care să ne bucurăm de cât mai multe clipe frumoase. Cum facem acum, în aceste calde zile de septembrie cu lumină de chihlimbar, în care omagiem un poet singular, care dă numele festivalului băcăuan, printr-un mănunchi de admirabile întâlniri și întâmplări.
