La superlativ
Cel mai important cercetător al substratului limbii române, Grigore Brâncuş (1929 – 2022), membru titular al Academiei Române, a fost în ultima parte a vieţii director onorific al Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” şi antrenat în viaţa ştiinţifică românească şi europeană. Istoricul literar Nicolae Scurtu, cel care m-a înştiinţat telefonic pe 3 aprilie că Grigore Brâncuş tocmai plecase dintre noi, şi-a amintit că George Călinescu „îi preţuia calităţile intelectuale şi puterea de muncă”.
Acum 50 de ani…
„În domeniul filologiei, [Grigore Brâncuş] s-a remarcat prin excelenta ediţie critică a monumentalului Etymologicum Magnum Romaniae, de Bogdan-Petriceicu Hasdeu”, au apreciat Jana Balacciu şi Rodica Chiriacescu, în „Dicţionar de lingvişti şi filologi români” („Albatros”, 1978). Între 1972 şi 1975, a publicat ediţia critică a acestei lucrări, „a cărei valoare cognitivă şi bogăţie de sugestii se păstrează până astăzi” (ibidem). Evenimentul editorial a reprezentat un punct de referinţă în evoluţia ştiinţelor limbii la noi.
… şi mai de demult
Cunoscutul dicţionar etimologic al lui B.-P. Hasdeu a rămas în istoria lingvisticii româneşti ca o curiozitate, în primul rând pentru faptul de a fi ajuns, după mai mult de un deceniu de lucru intens (1884-1895), doar până la cuvântul bărbat. I s-au recunoscut câteva calităţi: abundenţa regionalismelor şi arhaismelor, stabilirea etimologiilor, raportarea la normele limbii literare, bogăţia trimiterilor bibliografice ş.a. Nu s-au putut evita criticile legate de absenţa unui orizont de aşteptare (câte vieţi ar fi trebuit să aibă Hasdeu pentru a încheia munca?) şi de stufozitatea detaliilor suplimentare. Aceste informaţii şi altele le-am obţinut de la Grigore Brâncuş într-un interviu telefonic din 2021, favorizat de Marius Dobrescu, directorul revistei albanezilor din România.
Tatăl să asculte de copil!
„Căutaţi scrisoarea fiicei savantului şi veţi vedea că uneori e bine ca un părinte să asculte de copilul său”, m-a îndrumat Gr. Brâncuş. Am găsit-o: „Românii au fără îndoială nevoie de o mare operă ştiinţifică de felul aceleia pe care o elaborezi; dar ei au încă şi mai multă nevoie de un dicţionar clar, concis, puţin savant, din care toţi cei care scriu opere fie literare, dramatice, fie didactice să înveţe să vorbească în mod corect limba lor şi să se servească de termenul propriu” (Iulia Hasdeu, scrisoare din Paris, 1885).
Alte subiecte dintr-o convorbire memorabilă
A fost referent ştiinţific al cărţii de limba română a lui Mihail Andrei şi Iulian Ghiţă din 1983 („o carte de căpătâi”), a scris în „Ateneu” despre monografia dedicată lui Giorge Pascu şi a protestat faţă de absenţa disciplinei limba română în liceele pedagogice: „Urgent trebuie îndreptată greşeala!”
