Intr-o binecuvântata zi de februarie, primavaratica in insoritul Israel, l-am vazut in carne si oase pe diaconul Ion Creanga, asa cum l-au descris unii sau altii dintre contemporanii lui, si asa cum mi l-am imaginat si eu dupa aceea. Mic la stat, dar mare la fapt, hâtru nevoie mare, bonom si de o vioiciune de invidiat, celebrul humulestean mi-a aparut sub infatisarea unui alt moldovean, preot din Târgu Ocna, slujitor de peste 30 de ani in Tara Sfânta si de 26 de ani numai la Biserica Mormântului Maicii Domnului din Ierusalim. Este parintele Anatolie Dumitrascu.
In Ierusalim, cu parintele Anatolie se intâlneste tot românul care ajunge la Biserica Mormântul Maicii Domnului. Este unul dintre cele mai iubite locuri din Tara Sfânta, dupa Mormântul Sfânt.
Lacasul este asezat în valea pârâului Kidron, in Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Maslinilor, iar in ea intri de cum ai iesit din Gradina Ghetsimani. Sfânta Scriptura nu aminteste nimic despre Adormirea Maicii Domnului, deci nu este clarificat nici locul mormântului Fecioarei Maria. Totusi, cei mai multi teologi cred ca în Ierusalim a fost îngropata Sfânta Fecioara si nu în Efes, cum spun altii.
Biserica Adormirea Maicii Domnului este subterana, pentru ca nivelul terenului s-a tot ridicat de-a lungul timpului. O scara cu trepte de piatra coboara din drum în curtea interioara, în capatul careia se afla un portal construit în secolul al XII-lea, prin care se intra în lacas. Ca sa ajungi în biserica, trebuie sa cobori 48 de trepte, luminate de o parte si de alta de candele si lumânari. Din anul 1757, lacasul a fost preluat de Biserica Ortodoxa, iar aici slujesc preoti români, greci si rusi.
Istoria lacasului povestita de parintele Anatolie
Ne-am inchinat cu smerenie la mormântul Preacuratei Fecioare. Nu ai timp sa te reculegi, acolo, prea mult, zeci si zeci de pelerini stau, dupa tine, sa intre in sfântul mormânt. Dar, la iesire, ne astepta parintele Anatolie. A auzit vorbe românesti printre noi si a venit sa ne intâmpine. Rar am vazut om mai bucuros sa te primeasca. Inconjurat de noi, românii, parintelui, om de 60 de ani, parca i s-au intors copiii acasa. Era tot numai un zâmbet, dar ochii umezi tradau emotia pe care o traia. „Este un lucru mare sa ajungi in Tara Sfânta, sa calci pe urmele lui Iisus”, ne-a spus parintele Anatolie de cum ne-am adunat in jurul lui.
Si a intrat direct in subiect, pentru ca timpul pelerinului in Tara Sfânta este dramuit. Ne-a aratat cum Biserica Sfântului Mormânt al Maicii Domnului este impodobita cu foarte multe candele, dintre care jumatate apartin ortodocsilor, grecilor, celelalte altor biserici, dar cel mai frumos candelabru din biserica, acela cu multe pahare colorate, albastre si rosii, este o donatie a regelui român Carol I. Iar candelabrul are chiar forma coroanei regale.
„Dupa ce Iisus si-a dat sufletul pe Sfânta Cruce – a continuat parintele Anatolie -, Prea Sfânta Fecioara Maria a fost luata in ingrijire de Sf. Apostol si Evanghelist Ioan, cel mai iubit ucenic al Mâtuitorului, care avea casa pe Muntele Sion. Acolo a ingrijit-o, pâna la Adormire. Atunci a fost luata de ingeri si de apostolii veniti din intreaga lume si adusa pe locul unde acum se afla Biserica Sf. Mormânt al Maicii Domnului.” Sf. Apostol Toma nu era atunci acasa, ci in India, dar a patra zi a venit si a intrebat: „Unde este Doamna noastra?”.
„A adormit!” – i s-a raspuns. Dar, a patra zi, in Gradina Ghetsimani, a dat piatra de pe mormânt la o parte, pentru a o mai vedea pe Maica Domnului. Si nu a mai gasit-o. Mormântul era gol, pentru ca dupa trei zile trupul Fecioarei Maria a fost ridicat la Ceruri. A plâns cu amar Sf. Apostol Toma. „Insa, Maica Domnului nu a murit, ci a adormit – a precizat parintele Anatolie. Chiar in calendarul ortodox scrie: «Adormirea Maicii Domnului». Atunci a lasat din Cer sa cada Brâul ei foarte frumos, cusut chiar de ea cu fir de aur pe un material din par de camila. Brâul a cazut in mâinile Sf. Apostol Toma, care s-a inchinat, l-a sarutat si, in semn de respect si evlavie, l-a asezat in Mormânt, dupa care a pravalit la loc piatra.
Mult timp nu s-a stiut nimic de lucrul acesta. De la un timp, s-a propus ca la Ierusalim sa se infiinteze patriarhia. Imparateasa Elena i-a ceut patriarhului sa-i dea, din Mormânt, mâna dreapta a Sfintei Maria. Patriarhul i-a spus, atunci, ca mormântul e gol. Au deschis mormântul si au gasit doar brâul, care a fost dus la Manastirea Vatoped, la Muntele Athos. L-au impartit, apoi, la mai multe manastiri. Acum vreo 19 ani, o parte din Brâu a ajuns si in România, in mai multe zone din tara, inclusiv la Bacau.”
Martor la una dintre minunile Icoanei Mari
In biserica se afla Icoana Mare a Maicii Domnului cu pruncul. Este icoana Maicii Domnului Ierusalimita (Ierusalimiteanca), aparatoarea Ierusalimului, o mare icoana facatoare de minuni. Acum 150 de ani, la Manastirea Maria Magdalena, de pe Muntele Maslinilor, era o maica Adriana, pictorita. Intr-o noapte i s-a aratat Maica Domnului, care i-a cerut sa-i zugraveasca chipul, asa cum i l-a zugravit Sf. Apostol Luca. O icoana zugravita de acest apostol este in România, la Namaiesti, Arges. Maica Adriana i-a spus, insa, maicii starete ca nu este vrednica sa zugraveasca ea chipul Maici Domnului. Dar, când au intrat in chilia maicii, icoana era deja zugravita. Aceasta a inceput sa vorbeasca si a spus: „Vreau sa stau in casa mea!”. Atunci, icoana a fost adusa cu alai unde este acum.
In 1947, când la Ierusalim au fost mari inundatii – ne-a povestit parintele Anatolie -, apa a patruns in biserica, dar icoana s-a ridicat singura deasupra apei, de pe soclul ei, si nu a fost afectata. „Acum peste 15 ani, in luna decembrie – a mai spus parintele -, iar a intrat apa in biserica, dar icoana a iesit singura de pe piedestal, curata. Or, icoana are aproape 200 de kilograme. La final, din ce se scotea apa din biserica, ea se lasa la loc. Era 14 decembrie 1999, asteptam Craciunul. Am dus, atunci, toate icoanele la curatat, iar in biserica au mai ramas doar icoana cea mare si cele doua icoane de pe Mormânt.
Abia in ianuarie 2000 am coborât icoanele la locul lor. Au venit toti patriarhii lumii la Ierusalim, cu prilejul implinii a 2.000 de ani de la nasterea lui Iisus, iar dupa procesiune, auzind de minunea care s-a petrecut aici, in biserica Mormântului Fecioarei Maria, au venit si s-au inchinat. Iar patriarhul Bulgariei a cerut ca aceasta sfânta icoana sa fie dusa o perioada in Bulgaria. Anul acesta speram sa ajunga si la noi, in România. Icoana Ierusalimului arata chipul adevarat al maicii Domnului. Daca aveti lucruri de acasa, orice, sa le atingeti de aceasta icoana. Pe multi i-a ajutat, chiar in probleme grave, de sanatate.”
Cu dragoste, despre manastirea româneasca din Ierihon
Moldovean hâtru, din stirpea lui Creanga – cum continui sa cred eu ca este -, parintele Anatolie glumeste cu toata lumea. Chiar se recomanda „Anatolie Pacatosu’”. Cei care nu il cunosc sau nu au auzit de el se mira cât de bine vorbeste româneste. Dar el chiar este român.
Parintele vorbeste cu dragoste si cu mândrie si despre manastirea româneasca de la Ierihon, unde a nevoit un timp. Acolo – spune el – inainte era casa mosului Dumitru, din Vaslui. El a fost casatorit acolo si a avut cu el si parintii. „Inainte de a muri – ne-a povestit Anatolie Dumitrascu – , eram cu parintele Argatu. Am vrut sa facem o bisericuta româneasca. Dar, pamântul pe care il aveam era prea putin si foarte scump. Costa doua milioane de dolari. Dar, asa a harazit Dumnezeu, prin mos Dumitru, care a donat casa lui Bisericii Române. A mai cumparat ceva pamânt. Eu am dormit in casa lui mos Dumitru, dar nu mi-am inchipuit ca chiar acolo vom ridica biserica. A fost greu sa o facem, ne-am batut pentru ea doi ani si ceva, cu patriarhia Ierusalimului. Eu, aici, am prins trei patriarhi. Al doilea, Irineu, fiind din Grecia, a vrut sa ne aduca tutela greceasca. Aici avem patriarh grec, dar in Grecia ei nu au patriarh. Patriarhul Greciei este cel al Ierusalimului. Nu au spus nimic pâna a fost gata manastirea. Insa, pâna la urma, biserica a fost trecuta in patrimoniul statului român. A iesit un lucru frumos, desi mai sunt multe de facut. Si rusii au construit in Irihon, dar au declarat lacasul biblioteca.”
„Sunt bacauan, crescut in Bacau, orasul in care am urmat cursurile Liceului Pedagogic. Ma bucur ca aici, la Ierusalim, ajung si din Tara Moldovei multi credinciosi. Multi vin de pe Valea Trotusului, de pe Valea Casinului. Sa fiti binecuvântati de Dumnezeu! Maica Domnului sa va binecuvânteze pe toti si sa nu-i uitati pe Dumnezeu si pe Maica Domnului, pentru ca atunci va fi mai greu. Suntem abia in februarie, dar eu va transmit de pe acum Sarbatori de primavara calda, cu sanatate, cu pace si fericire!”
Parintele Anatolie Dumitrascu
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
