Absent(ă) din peisaj
Citim recent că alegerile din anul 2020 nu au decorul sonor cu care am fost obișnuiți. „Aș fi vrut să aud portavocile de altădată”, scrie un cititor. Am tresărit la întâlnirea cu numele unui accesoriu preferat de liderii de campanie electorală, dar azi aproape uitat.
De ce gen este?
Pentru a ne dumiri, consultăm DEX-ul din 2016. Ni se spune că este substantiv neutru, ceea ce ne obligă să-l prezentăm ca atare: „un portavoce – două portavoce”. La fel găsim în paginile fratelui mai mare – Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române (DEXI) –, dar și în Noul dicționar universal al limbii române (NDULR) sau în Dicţionarul limbii române moderne (DLRM) din 1958. În îndreptarele ortografice (cele de până la ediția a V-a, din 1995) nu figurează, fiind considerat lipsit de importanță pentru a-l prezenta publicului. Abia în 1982 este înregistrat în DOOM: „portavoce s.n., plural portavoce”.
Schimbare (legitimă) de gen
Până în anul 2005, a fost de genul neutru, ca DOOM2 să-l înlocuiască cu genul feminin. Și bine a făcut, pentru că atestarea termenului, în urmă cu circa 120 de ani, ar fi trebuit să pecetluiască încadrarea morfologică: „ […] punând mâinile amândouă lângă gură ca o portavoce” (I. L. Caragiale). La scriitori mai aproape de noi bănuim că tot genul feminin este avut în vedere: „De la liziera pădurii, prin portavoce, cineva strigă” (Titus Popovici); „Când vede o demonstrație împotriva securității, se inflamează și, prin portavoce […], amenință” (Horia-Roman Patapievici). Oficializarea o produce DOOM2, care ne anunță că modifică prevederea din 1982 (DOOM1): portavocea (nu portavocele) are genitiv-dativul portavocei (nu portavocelui), iar pluralul este același: portavoce.
Cum scriem
Cuvântul a fost resuscitat imediat după evenimentele din 1989, când au avut loc mari adunări umane, cărora li se adresau purtătorii de cuvânt. În acest context, gazetarii s-au simțit datori să-l descompună: „Am fost și eu pe 21 decembrie la Universitate; e drept, fără porta-voce și fără texte dactilografiate dinainte” („Adevărul”, 24 dec. 1992); „Liderii înarmați cu porta-voce anunță că vor coborî în mijlocul fanilor” („Adevărul”, 5 mai 1990). (Citatele sunt preluate din „Dicţionarul de cuvinte recente”, coordonat de Florica Dimitrescu.) Corect vom scrie portavoce (rar, portvoce).
Ce înseamnă
Inițial, desemna un tub metalic, în formă de pâlnie, ca apoi să fie un ansamblu format dintr-un amplificator și un difuzor, folosite pe o navă, pentru a transmite informații sau comenzi la distanță. Sinonimul era megafonul, iar cu sens figurat, orice purtător de cuvânt. Prin generalizare, portavocea poate fi atributul reprezentantului unei colectivități, din partea căreia se comunică de regulă mesaje constructive.
