Un pictor de biserici la inceput de drum / „Fara credinta nu as putea picta chipul lui Dumnezeu”;

Marius Ghinescu a visat mereu sa picteze in interiorul bisericilor pentru a-si cultiva talentul, dar mai ales pentru a fi mai aproape de Divinitate. Are 25 de ani si a urmat cursurile Facultatii de Teologie din Iasi, dupa ce a terminat Liceul de Arta „George Apostu” din Bacau. Un tanar la inceput de drum, un om care si-a cultivat cu devotament o pasiune ce avea sa ii schimbe viata.

– Cum s-a „nascut” pasiunea ta pentru arta si implicit pentru pictura religioasa?
– Inca de cand eram elev la Liceul de Arta „George Apostu” stiam cate ceva legat de arta, notiuni minime pe care le-am inteles mai tarziu. De aici a pornit totul, chiar daca parintii mei au crezut ca voi face muzica, eu am optat pentru pictura. Desenul si notiunile elementare le-am descoperit prin intermediul profesorilor, dar si a unui prieten care mi-a fost coleg de banca si alaturi de care muncesc acum, facand parte din echipa mea. Tot in scoala am descoperit arta icoanei. Treptat am acumulat cunostinte si m-am perfectionat, terminand ulterior cursurile Facultatii de Teologie „Dumitru Staniloae” din Iasi la Sectia de Pictura Murala. Provin dintr-o familie credincioasa si intotdeauna mi-am dorit sa fiu alaturi de Biserica. Acum, sunt bucuros ca am sansa de a fi in slujba ei.
– Ce inseamna pentru tine pictura religioasa?
– Pot rezuma raspunsul meu intr-un singur cuvant: rugaciune. Incepand cu lucrul si finalizand cu rezultatul muncii, totul inseamna rugaciune, fie ca e a pictorului sau a celor care se inchina la ea. Este modalitatea mea de a ma apropia de Dumnezeu.
– Este credinta o sursa continua de inspiratie?
– Fara credinta nu as putea picta chipul lui Dumnezeu. Este adevarat ca exista anumite canoane, dar ele nu iti limiteaza actul creativ. De asemenea, ma inspir din scenele biblice, insa pentru mine ramane cu adevarat un model, pictura bizantina a Bisericilor vechi, din secolul IV. Este stilul cel mai apropiat de sufletul meu.
– Ce sanse are un tanar artist intr-o lume a consacratilor?
– Este greu pentru un artist la inceput de drum deoarece sunt anumite etape pentru a deveni pictor autorizat si cel mai important este sa fii absolventul Scolii de Pictura a Patriarhiei Romane. Sunt care renunta pentru ca este vorba despre multi ani de munca si ucenicie si putini sunt dispusi sa faca acest compromis. „Consacratii” sunt dispusi sa dea o mana de ajutor aspirantilor dar pana la un anumit punct. Dupa aceea esti pe cont propriu. Sunt sanse sa realizezi ce ti-ai dorit, insa ai nevoie de mult devotament. Eu am reusit sa devin angajat al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei ca pictor care isi desfasoara activitatea cu binecuvantarea Prea Fericitului Daniel, Patriarhul Bisercii Ortodoxe. Chiar acum lucrez, alaturi de echipa mea la pictura din Biserica Seminarului din Iasi. Sansa iti surade, dar e nevoie de credinta si multa rabdare.
– Ai ales sa pictezi pentru arta sau pentru satisfactiile financiare?
– E o meserie care cere dragoste pentru arta si apropiere de Dumnezeu. Este adevarat ca se castiga bine, dar nu este cel mai important lucru. Pentru mine are valoare multumirea sufleteasca si acest lucru nu poate fi descris in cuvinte. Ma intretin cu ajutorul banilor de pe urma muncii mele, dar nu este scopul pentru care lucrez. Nu ma vad facand altceva, am visat sa devin pictor de Biserici de cand eram mic si sunt bucuros ca pot sa-mi urmez dorinta, descoperind mereu lucruri noi care ma motiveaza continuu.

Scris de Daniela Pilat