M-au surprins dintotdeauna, în creaţia artistului târgocnean, efectele provocate de aşezarea obiectelor într-o stare de imponderabilitate: fructe, instrumente diverse, detalii din universul animat ori inanimat ignoră legea gravitaţiei şi se apropie de mediul personal-individual al privitorului. Acesta din urmă se descoperă stăpân pe o lume altminteri naturală, acceptând jocul de-a proprietatea la care îl supune artistul.
Astfel de gânduri m-au năpădit luni, 24 iunie, însoţindu-l pe ultimul drum pe pictorul levitaţiei, dar păstrând în minte imagini ale picturilor sale, multe dintre acestea tratând subiecte religioase.
De la profesoara de muzică Georgeta Nechita-Burculeţ, soţia (fiica prezbiterei şi memorialistei Laetitia Leonte), şi de la preotul Vasile Panţâru, parohul Bisericii „Buna Vestire – Răducanu” din Târgu Ocna, am aflat datele unui posibil CV. Aşadar, Mihai s-a născut la 5 febr. 1949 în comuna ieşeană Sârca şi a trecut la cele veşnice la 21 iun. 2024. A absolvit Facultatea de Arte Plastice din Iaşi şi Institutul „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, secţia muzeologie. A predat desenul (dar şi istoria artelor şi istoria religiilor) la şcoala din Târgu Trotuş, la Clubul Copiilor Slănic-Moldova, iar din 1990, la Colegiul Naţional „Costache Negri” Târgu Ocna. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1994, a luat parte la expoziţii UAP anuale, judeţene, interjudeţene sau de grup încă din 1976, la Iaşi, Bacău, Chişinău, Bucureşti, Oneşti, Dumbrăveni, Piatra-Neamţ, Târgu Mureş ş.a.
Expoziţii personale a deschis la Iaşi (1976, 1977), Oneşti (1979, 1983, 1985, 1996), Târgu Ocna (febr. 2024, Centrul Cultural „Ion Talianu”), Bacău (1987), Cluj-Napoca (1988), Ploieşti (1989), Franţa (1991), Germania (1996), Olanda ş.a. A expus la întâlniri naţionale şi internaţionale („Saloanele Moldovei” şi Bienala „Lascăr Vorel” Piatra-Neamţ), iar lucrări ale sale se află în colecţii muzeale din Bacău (Muzeul de Artă), Cluj-Napoca (Universitatea „Babeş-Bolyai”), Bucureşti (Cercul Militar Naţional) sau particulare, din Franţa, Germania, Israel, Turcia, Canada, SUA, Noua Zeelandă, România.
Viorel Savin îl găseşte „un valoros pictor postmodern” şi notează câteva titluri din tablourile lui Mihai Nechita-Burculeţ: „Heruvimul lui Rafael”, „Lăptăreasa”, „Cimpoiul”, „Mama”, „Calm”, „Micul clovn”, „Pâinica”, „Femeia cu pălărie”, „Foc”, „Pasăre”, „Autoportret la 80 de ani”. Aurel Stanciu l-a plasat între artiştii care „tac şi fac”, Anda Păun a transmis mesajul de rămas-bun al Primăriei oraşului Târgu Ocna, iar primarul Ionică Câdă, pe cel al administraţiei comunei Măgireşti. Gabriel Fornica-Livada a rememorat prezenţele pictorului pe simezele ocazionale ale Bibliotecii Municipale „Radu Rosetti” Oneşti, iar eu am mulţumit public pentru generozitatea lui Mihai Nechita-Burculeţ: a dăruit viitoarei Case-Muzeu „Vasile Alecsandri” din Bacău portretele lui George Bacovia şi Vasile Alecsandri. Nu numai pentru aceasta merită ca Mihai să ajungă, aşa cum scria pe o jerbă, „într-un colţişor de rai”
