Am trait acum douazeci si cinci de ani (ceea ce pare aproape incredibil, încât te întrebi, uimit: când au trecut?) una dintre cele mai mari bucurii, când presa a scapat de cenzura si a devenit libera. Mi-aduc aminte ce foame de libertate era atunci, câte ziare au aparut, ce tiraje ametitoare aveau, pentru ca oamenii voiau sa afle totul.
Si mi-am dorit sa iau parte la acel iures, la acea febra a timpului, asa ca am început, la un moment dat, sa colaborez la ceea ce se va numi ziarul nostru, al bacauanilor, «Desteptarea». În entuzismul general de atunci, la nucleul de profesionisti, cu experienta de presa, s-au adaugat multi tineri care voiau sa-si faca auzita vocea. Si, în timp, la «Desteptarea» s-a format o echipa solida si redutabila, ba chiar aici s-a facut scoala de presa în adevaratul înteles al cuvântului.
Iar ziarul s-a deschis catre oameni, privind lumea dincolo de orice zid, real sau imaginar, apropiindu-se de ceilalti, întelegându-le nevoile, dorintele, aspiratiile. Asa-mi imaginez eu un ziar bun, ca un ochi urias care priveste de jur împrejur, obiectiv, impartial. Care vede limpede si scoate la iveala lucruri de substanta, nu numai simple informatii.
La un ziar bun se practica un jurnalism onest, cu echilibru, moderatie, cu respect pentru adevar. Iar «Desteptarea» si-a insusit aceasta lectie de realism si de moralitate, reusind sa reziste timpului si crizelor. A respins orice înregimentare, orice tentatie efemera, ramânând fidela doar cititorilor ei, purtând un neîntrerupt dialog cu ei. În cei douazeci si cinci de ani s-a consumat aici munca si pasiune, s-a construit un brand puternic. Pentru mine, «Desteptarea» este asemenea unei fiinte vii, foarte apropiate, careia îi încredintez, atunci când scriu, gândurile, sentimentele mele. Vad în ziarul nostru un partener de dialog, serios, loial, responsabil.
La ceas aniversar, îi urez viaţa lunga si multi cititori, un public fidel. „La mulţi ani, «Desteptarea»!”
