Un nume cat o lume – Paul Taralunga

Pentru cei ce l-au cunoscut pe profesorul, cercetatorul si muzeograful din Prajesti (comuna Prajesti, pâna de curând în comuna Traian), judetul Bacau, echivalenta din titlu nu cuprinde niciun fel de exagerare. Numele lui Paul Taralunga (27 dec. 1921 – martie 2012, Prajesti) a devenit sinonim cu cel al satului natal, în care a cladit un muzeu, a amenajat o gradina botanica de interes national si a ridicat un monument eroilor din localitate.
Ceea ce particularizeaza asezamintele sale este spargerea granitelor locale, aplicând principiul ca pamântul ne este acelasi peste tot si ca natura nu are identitate nationala. Multe l-au avantajat pe dascalul din Prajesti, daca vorbim de personalitatea sa: o fire dârza, hotarâta, de luptator pâna la uitarea de sine pentru o cauza nobila; curiozitatea intelectuala, depasind perimetrul specializarii înguste; temeinica pregatire asigurata de Scoala Normala din Bacau (1942) si de Facultatea de Stiinte Naturale si Geografie din Iasi (1962); perseverenta cu care a urmat un crez: acela de a crea într-un sat, departe de sosele europene sau nationale, o lume în care se îngemaneaza specii de plante din cele patru puncte cardinale.
Cât priveste idealul sau profesional, ramâne un model pentru felul în care a stiut sa concretizeze o lucrare metodico-stiintifica pentru gradul didactic I: „Muzeul si Gradina Botanica din Prajesti“. Un fapt care pentru cei mai multi dintre noi, dascalii, este reflexul obligatiei aproape administrative (dupa un numar de ani, ne înscriem pentru a sustine si… ultimul grad) s-a preschimbat într-o institutie culturala din bazinul Siretului. Nu s-a multumit cu aceasta: a cercetat si a publicat în lucrari de specialitate studii derivate din lumea fascinanta pe care a sintetizat-o în perimetrul muzeal. Cei ce l-au ascultat ca ghid – si nu au fost putini – au remarcat cultura vasta, puterea de convingere, forta de a impune un adevar: nu suntem – cum am fost învatati – stapânii naturii, ci parte a ei, în care minunile lui Dumnezeu sunt fara de numar.
I-au fost dedicate carti (scrise de Eduard Straub si Silvia Dascal, de exemplu), a primit distinctii, iar acum, la plecarea sa din aceasta lume, se cuvine ca Muzeul si Gradina Botanica „Paul Taralunga“ sa devina o egida oficiala. În 1992, când împreuna cu Octavian Voicu ma aflam la Prajesti, am primit o întrebare dramatica: „Ce fac, dragii mei, cu toate acestea? Ca nu le-am înregistrat nicaieri!“ „Faceti o donatie! Aveti si un nume care va avantajeaza…“ a venit raspunsul nostru. Câta vreme va supravietui natura, atâta va trai si numele lui Paul Taralunga.
Ioan Danila