Institutul Fundeni din Bucuresti este un loc spre care se indreapta zi de zi coloane nesfârsite de suferinzi de cancer, de probleme hepatice sau cardiace, din toate colturile tarii. Ar fi in stare de orice sa ajunga la unul dintre vestitii doctori de acolo, cu speranta ca au sa traiasca mai mult decât le impun bolile, ca doctorii le vor usura traiul zilnic.
Doar câteva ore in acest spital, in care suferinta ia cele mai urâte forme, te marcheaza profund. Aceasta a fost senzatia pe care am luat-o cu mine dupa vizita in acel loc, dupa ce am vazut-o pe o fosta sportiva cu trei sferturi de stomac extirpat, pe femeia cheala si naucita de atâta chimioterapie, pe barbatul cu burta cât un dovleac din cauza cirozei si pe sute de altii asemenea. Oameni tristi, condamnati, dar care neaga ideea sfârsitului.
Insa cea mai dureroasa imagine este cea a copiilor bolnavi de cancer. Imaginea targii pe care un ghemotoc de fetita blonda, inerta, cu ghetutele asezate alaturi, era dusa in graba spre un cabinet pentru resuscitare.
A baietelului mic si cu o nesfârsita tristete pe chipul marunt, care abia merge pe hol, ca o umbra, sprijindu-se cu o mâna de perete. A disperarii parintilor tinuti ca intr-un tarc la usa sectiei (regulile de igiena ale spitalului), care se inalta pe vârfuri doar-doar si-or vedea copiii pe la usile saloanelor. O suferinta implacabila, coplesitoare. Unii mai cred in miracole, altii doar in bisturiu si iscusinta doctorilor.
Bolile acestea nu tin cont de vârsta sau starea sociala. Avem printre noi, la orice pas, oameni bolnavi in ultimul hal, peste care mai apasa si multele probleme ale sistemului sanitar schiop de la noi. Printre ei sunt si copiii, care nu inteleg de ce trebuie sa sufere, nu stiu sa isi strige suferinta, ci doar sa frânga cu ea inimile celor din jur.
Cazul relatat de ziarul nostru in doua articole (ultimul dintre ele aparut alaltaieri), al fetitei de la Poduri, care a facut transplant de ficat la Fundeni si acum sufera pentru ca nu isi poate continua tratamentul este relevant in acest sens.
Daca nu ati citit articolul, cititi-l neaparat. Veti simti dimensiunea suferintei, poate si nevoia de a da o mâna de ajutor si poate va veti uita altfel la cei din jur sau la dumneavoastra insiva.
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
