Un moment de reflectie

Traim in timpurile unui materialism cinic, in care spiritualitatea e in grea suferinta. Cultura e scoasa in fata doar la ocazii rare, unii mai scapa vreo doua vorbe despre acest vitregit domeniu doar in campanii electorale si, mai nou, avem „Ziua Culturii Române. O zi festiva, asadar, prilej de manifestari diverse, de cuvinte mari. Nu zic ca e rau sa avem o asemenea sarbatoare, care coincide cu aniversarea lui Eminescu, dar mai bine ar fi daca (dincolo de festivisme) am invata sa ne pretuim in mod constant valorile cât sunt in viata, cât ramân in România si nu nu se duc pe alte meleaguri unde sunt apreciate cum se cuvine. Nu de putine ori, cât stau aici, acasa, valori de prima marime au parte de comentarii rauvoitoare, de minimalizarea realizarilor lor. De mentalitatea asta paguboasa nu scapam noi cu una cu doua, din nefericire. In fine, s-a spus ca aceasta zi a culturii nationale ar trebui sa insemne un moment de reflectie, un indemn la lectura. O reintoarcere la clasicii literaturii noastre, „miza pe clasici” fiind considerata de academicianul Eugen Simion cea mai importanta acum, când ne confruntam si cu o acuta criza a valorilor morale. Or, spune domnia sa, clasicii nostri, incepând cu vechii cronicari, pâna la Cioran, de exemplu, au avut un puternic talent moralistic.
Importanta este insa si miza pe prezent, pe dorinta de afirmare a valorilor nationale din toate domeniile culturii, dorinta sustinuta prin strategii culturale coerente, inteligente, eficace, si prin finantarea lor corespunzatoare. Or, noi stam dezastruos la capitolul finantarii culturii. Daca am investi mai mult in educatie si in cultura asta s-ar vedea, cu certitudine, in comportamentul concetatenilor nostri. Pentru ca, sa nu uitam, cultura nu este doar o simpla acumulare de cunostinte, ci un mod de a fi care implica o slefuire a fiintei, care exclude manifestarile instinctuale, badarania, intoleranta. Cultura ii da omului o anume subtirime a caracterului, asa ne-au invatat marii moralisti, or, noi ducem mare lipsa de caractere. Ceea ce deplângea si Eminescu, la vremea lui. Cred ca ar fi foarte potrivit sa ne gândim la asta, daca tot se vorbeste despre „Ziua Culturii Române” ca despre un moment de necesara reflectie.