Biserica întreagă, poporul lui Dumnezeu, este chemată ca în duminica ce urmează să o cinstească în chip deosebit pe Preacurata Fecioară Maria în misterul înălţării sale cu trupul şi sufletul la cer. Biserica, încă din primele veacuri, în înţelepciunea ei divină, a ştiut să se îndrepte spre Sfânta Fecioară care este alături de Fiul ei pentru a mijloci pentru noi fiii ei de pe pământ aflaţi în nevoi.
Magisteriul Bisericii, format de Papa împreună cu episcopii, la 1 noiembrie 1950, prin Constituţia Apostolică „Munificentissimus Deus” a declarat ca dogmă de credinţă Înălţarea Preasfintei Fecioare Maria cu trupul şi sufletul la cer. Prin acest document Biserica declară că: „Neprihănita Născătoare de Dumnezeu veşnic Fecioară Maria, sfârşind cursul vieţii pământeşti, a fost înălţată cu trupul şi sufletul în gloria cerească” (DS 3903).
Această învăţătură a Bisericii se bazează pe scrierile sacre şi pe argumentele şi consideraţiile teologilor. Acestea ne-o arată pe Mama lui Dumnezeu foarte strâns unită cu Fiul ei şi de aceea părtaşă pentru totdeauna la soarta lui. În felul acesta apare imposibil ca aceea care l-a conceput, l-a născut, l-a crescut şi l-a strâns la piept pe Cristos, să fie separată de acesta, după viaţa pământească, chiar dacă nu cu sufletul, dar cu trupul.
Sfânta Fecioară, ea care a pronunţat cel dintâi „Da” şi care continuă să-l pronunţe veşnic este pentru noi „semn” şi „model” ca la rândul nostru să răspundem „da” chemării lui Dumnezeu.
Ea care în umilinţă şi tăcere, în ascultare şi supunere, în credinţă şi adoraţie nu a încetat să spună „Da” lui Dumnezeu, iată că acum este plină de strălucire în glorie alături de Fiul ei. Ea este pentru noi un „semn”, un semn de speranţă şi încredere, un semn de curaj şi bucurie, un semn al gloriei spre care tindem prin credinţă.
În Maria ridicată la cer, întreaga creştinătate are o puternică mijlocitoare şi un minunat exemplu. De la ea poate învăţa oricine ca să-şi recunoască propria micime, să se ofere lui Dumnezeu cu toată disponibilitatea faţă de voinţa lui, de a crede în iubirea lui plină de milostivire şi atotputernică cu o credinţă neşovăielnică.
Pr. Richardo-Dominic Baciu
