N-am mai fost demult la cinema, dar îmi aduc aminte că era un loc unde nu doar filmul conta. Adică, hai să fim serioși, cine mai plătește bilet să vadă filmul? Atmosfera, aia era partea bună! Era o experiență culturală completă, cu tot cu comentatori, notificări și popcornul care sfârșea inevitabil pe jos.
Cum să uit experții din rândul din spate, care știau mereu ce urmează? Ei nu se uitau la film, ei citeau scenariul live: „Acu’ intră ăla cu pistolul… BUM! Ți-am zis?!” Și tot așa. Și nu se opreau doar la previziuni, aveau și picioare hiperactive, să nu cumva să uiți că exiști, mai ales dacă scaunul tău era în raza lor de acțiune.
Și apoi erau cei care aveau chestii mai importante de rezolvat decât să vadă filmul. Gen, să-și rezolve viața pe Facebook. Îi știai după ecranele lor care-ți perforau retina: full brightness, notificări activate, și un „ping-pong” de WhatsApp care mergea perfect pe soundtrack. Într-un fel, era un bonus. Ce altă sală îți oferă light show gratis?
Dar hai să nu uităm capodoperele sonore. Vine o scenă de dragoste, aia cu slow motion, muzică romantică, tot tacâmul. Și din spate auzi: „Pup-o, băăăăă!”. Bine, zicea altfel, dar nu pot să reproduc. Poți să mai fii serios după așa ceva? Și dacă erai cu prietena, sperai din suflet să nu înceapă să râdă mai tare ca tine, că atunci chiar îți dădeai seama că pierzi teren.
Și copiii? O, Doamne, copiii! Când se plictiseau, sărăcuții, ce făceau? Un tur complet prin sală. Pe lângă picioarele tale, printre rânduri, să nu te simți uitat. Iar părinții? Părinții erau Zen. Își cumpăraseră liniștea pe timpul trailerelor și pe urmă erau complet out of service.
Dar, știi ceva? Fix de asta mi-e dor de cinema. De nebunia aia colectivă, de sentimentul că n-ai plătit doar pentru film, ci pentru o întreagă experiență de viață. De oamenii care, cu tot harul lor, făceau parte din peisaj. Pentru că, hai să fim serioși: ce e un blockbuster fără un „crainic de spate” sau un telefon pe care să vezi notificările altora?
Așa că, data viitoare când merg la cinema, îmi iau popcorn, Cola și cel mai mare zâmbet. Cine știe ce spectacol mai prind?
