Comparație motivată
Criteriul pentru a-l pune pe cel mai cunoscut matematician alături de Ștefania Popescu (05.04.1942 – 02.11.2021) este unul cantitativ sau de durată. După cum acele culegeri de probleme de matematică erau cele mai răspândite în mediul școlăresc, de aceeași apreciere se bucura „Gramatica practică a limbii române, cu o culegere de exerciții”, a Ștefaniei Popescu, tipărită în mai mult de zece ediţii. Eu însumi am recomandat-o elevilor mei de clasa a VII-a a Școlii Generale Nr. 19 (azi, „Al. I. Cuza”) din Bacău, în anii ’80. Atât de convingătoare a fost lucrarea prin modul de structurare, încât curând toți elevii din acea clasă și-au procurat-o, spre binele lor, dar și al profesorului. (Astăzi, cartea ar fi avut regimul unui caiet de lucru, instrument necunoscut pe atunci.)
De unde succesul cărții?
De la modul în care a gândit-o autoarea: unul asemănător cu instruirea programată, tehnică occidentală pătrunsă timid în școala românească. Ștefania Popescu nu era străină de această metodă: în 1964, a publicat în „Revista de pedagogie”, împreună cu V. Bunescu, G. Beldescu și M.-El. Ionescu-Miciora, studiul „Instruirea programată și posibilitățile ei de aplicare în școala noastră”, iar apoi, singură, o cercetare tematică: „Folosirea instruirii programate în predarea sintaxei propoziției la clasa a V-a”, în 1965.
În ce constă metoda?
Pe românește, e „învățare pas cu pas” (are și un corespondent în limba engleză). Elevul este solicitat să parcurgă un itinerar sinonim cu principiul „de la simplu, la complex”. Un exemplu ar fi edificator și vom ilustra cu tema „Substantivul”. Pasul 1 este unul teoretic (definiție, exemple, tipuri, chei de identificare), urmat de exerciții (pasul 2). Acestea cer recunoașterea substantivelor din anumite texte și motivarea alegerii. Pachetul de fragmente supuse lucrului este prefațat de un model de analiză și se încheie cu un exercițiu de creație: „Construiește propoziții sau fraze în care să se afle substantive care denumesc…” Urmează altă temă („Locuțiuni substantivale”), cu același format: definiție, tipuri, exemple, exerciții ș.a.m.d.
Ce o diferențiază de alte lucrări
Cartea Ștefaniei Popescu are și un apăsat caracter normativ. De la simple explicații, până la abordări ample (pe 2-3 pagini), sunt tratate ortoepia, punctuația, dar mai ales ortografia, cu descrieri venite din istoria limbii române: „Substantivul copil este singurul substantiv masculin cu singularul terminat în consoană care prezintă la pluralul nearticulat doi «i» și la pluralul articulat trei «i». La această situație s-a ajuns prin căderea lui «l» de la pluralul nearticulat: de la forma (niște) copili, la care «i» abia se simțea la auz, s-a ajuns la forma (niște) copii, și prin adăugarea articolului «i», la forma (toți) copiii” (p. 35).
Pas cu pas, o metodă actuală.
