“Nu cred ca gresesc daca spun ca sunt a treia generatie de frizeri in familia mea, bunicul fiind primul. Mamei nu prea i-a placut aceasta meserie si nu m-a incurajat sa o fac, insa atunci când am implinit 18 ani unchiul mamei m-a luat sub aripa lui si m-a invatat meserie in frizeria lui de pe strada Bacovia. Se numea «La nea’ Victor» si acolo am deprins tainele tunsului. Dupa ceva vreme am mai facut un curs la salonul «Floarea de colt», iar de prin 2005 am inceput sa lucrez la frizeria «Andreea» de pe strada Pietii, de unde am plecat in Irlanda.”
A facut multe la viata lui, dar ii este mai greu sa povesteasca despre el. S-a casatorit in noiembrie 2005 in Bacau, plin de sperante, ca mai tot proaspatul casatorit. Sotia a nascut anul urmator un baietel minunat, pe care l-au botezat Alexandru-Florin. Era lumina ochilor lor. Din pacate, copilul a avut din prima zi de viata multiple probleme de sanatate, insa nimeni nu le-a spus nimic la nastere in «minunatul» nostru spital judetean. “Din ce motive, nu stiu. Poate nu s-au obosit sau nu sunt bine pregatiti profesional… Sau pentru ca asa merge pe la noi: dai ce trebuie la medici când iti naste nevasta si te rogi sa fie totul bine! Dar destul cu asta, important e ca mi-a venit mintea la cap si am ales drumul strainatatii, ca multi altii, in speranta ca o sa-i fie bine fiului meu”, isi aminteste Alin. Pe Alexandru-Florin a reusit cu foarte mari eforturi sa-l opereze in Belgia pentru dezlipire de retina. Desi operatia nu a fost un succes, stia ca in tara copilul nu va primi ingrijirea si tratamentele atât de necesare. Asa a ajuns in Irlanda sa lucreze ca frizer in nordul orasului Dublin. I-a fost destul de greu singur, fara familie lânga el, dar si-a luat si al doilea job pentru a strânge bani sa-si inchirieze o casa si sa-si aduca sotia, care era insarcinata si pe Alex, care implinise un an. In noiembrie 2008, era in sfârsit cu toata familia in Dublin. Foarte frumos, dar si foarte costisitor! Cheltuiala intr-o luna ajungea cam la 2.000 de euro. “Stiam ca eram un frizer bun, asa ca in 2008, când m-a invitat compania pentru care lucram sa particip la Campionatul National de hairdressing, nu am ezitat si am zis «da».” In martie 2008 a câstigat primul trofeu BARBER OF THE YEAR. Asa a inceput sa apara in “Irish hairdressing magazine” si numele lui a ajuns sa fie cunoscut printre toti “rechinii” consacrati in domeniu. Asa si-a schimbat locul de munca, pe mai multi bani, dar si cu mai multe ore. In perioada aceasta au reusit sa-l integreze pe Alex intr-un program special pentru copiii care sufera de “cerebral palsy” si lucrurile au inceput sa mearga destul de bine. Fratele sau, Marian, s-a mutat impreuna cu ei si totul era ok. Al doilea sau fiu, David, s-a nascut pe 28 februarie 2009, un voinic la vreo 3,600 kg, foarte sanatos si vioi. “Cred ca la nasterea lui David am realizat toate diferentele dintre o nastere in Bacau si una la Dublin. Si totodata am inceput sa ma intreb: daca Alex s-ar fi nascut in Irlanda, ar fi fost posibil ca el sa fie sanatos? Ce sa zic, diferenta consta nu numai in echipamente, ci si in atitudinea cadrelor medicale fata de pacienti. Aici nu stiu ce sa-ti mai faca sa te simti bine, fara sa astepte dreptul… Acum, Alex e foarte fericit, merge la scoala, primeste terapiile, grija si tot ceea ce este necesar, iar David va incepe play school in septembrie. Sotia ar vrea sa mai mergem in tara intr-o vizita, dar e greu cu copiii mici. Totusi, as vrea sa vin intr-o scurta vizita, desi agenda mea e cam plina acum: tin diferite seminare despre barbering. Acum predau oficial pentru AMERICAN CREW si câteva hairdressing academys.”
“Aici nu-i ca la noi, cred ca irlandezii se tund mai des, in schimb nu se respecta la fel ca românii. Cred ca datorita faptului ca suntem un popor de latini, noua, românilor, ne place sa ne ingrijim ceva mai mult. Chiar daca nu avem aceleasi resurse financiare, avem mai mult simt estetic decât ei.“
Campion absolut al Irlandei
In martie 2009 a câstigat trofeul BARBER OF THE YEAR din nou, ceea ce l-a propulsat destul de sus in industria hairdressing-lui. Avea deja um nume foarte bun si era destul de multumit de cum era platit. In august acelasI an a decis sa-si deschida propiul barbershop (salon de frizerie) intr-o zona rezidentiala, si asa a ajuns sa fie propriul sef. Au urmat numeroase aparitii in reviste de moda si hairdressing. A câstigat pe 10 martie anul acesta cel de-al treilea titlu de Barber of the Year, ceea ce nimeni nu a mai reusit in trecut, Alin fiind primul care are trei titluri consecutiv. Acum nu mai are dreptul sa mai concureze deoarece Federatia i-a dat dreptul de a arbitra in toate competetiile nationale. Totodata, a câstigat dreptul de a reprezenta Irlanda la Campionatul Mondial care va fi la Paris in noimbrie 2010. El va concura la categoriile pentru barbati, iar de toate cheltuielile se va ocupa federatia. “Sper ca la Paris sa ma clasez in primii zece, dar nu stiu ce sa zic… Intre timp am concursul de fotografie, unde sper sa câstig titlu de cea mai buna imagine la barbati.”
Banii, cu munca
La capitolul tips (ciubuc)… unii sunt foarte darnici, altii mai putin, depinde foarte mult de renumele salonului, de renumele stilistului. Alin nu se poate plânge din acest punct de vedere, fiind unul dintre numele grele ale industriei de hairdressing si lumea stie ca trebuie sa dea tips. “Cred ca in Irlanda am invatat ca banii se fac doar prin munca si efort, nu astepti sa-ti vina peste noapte. Am muncit din greu, n-am facut averi, in schimb am oferit familiei mele tot ce i-a trebuit. Si am invatat ca e bine atunci când nu ai stresul zilei de mâine. Sper ca intr-o buna zi sa ma intorc in România sa predau un seminar si sa zic ca sunt din Bacau si am invatat frizerie la nea Victor, pe strada Bacovia.”
