Un fost angajat al Inspectoratului Județean de Poliție Bacău s-a apucat de confecționat machete auto. Piesele realizate de el sunt considerate unicat prin dimensiunea mult redusă, dar și prin modelul ales să-l reproducă – ARO.
Pe Romeo Constantin, din Bacău, polițist de profesie, retras din activitate, de câțiva ani, din motive de sănătate, l-am cunoscut la un început de iarnă. O vreme oribilă m-a întâmpinat în drumul spre reședința sa, unde fostul polițist mă aștepta nerăbdător să ajung, suprins că un reporter este interesat de îndeletnicirea sa migăloasă.
Primii 20 de dolari, făcuți din mașinuțe
Pasionat încă de mic copil de mașini și de machetele auto, Romeo a a decis să se aplece mai mult asupra acestui domeniu, ducând pasiunea la un nivel pe care nici măcar chinezii, recunoscuți pentru răbdarea lor și atenția exacerbată la detalii, nu l-ar putea întrece. „De când mă știu, am fost atras de mașini. În special de ARO. Îmi amintesc că, pe la mijlocul anilor ´80, se găseau niște machtete ARO, mărișoare, la scară 1:16, din plastic.Mi-am cumpărat una pe care am păstrat-o până prin 2010, când mama mea i-a dat-o unui nepot să se joace, mașina fiind, de fapt, jucărie, nu o machetă în adevăratul sens al cuvântului. De altfel, nici nu reproducea în întregime detaliile mașinii, dar dacă te uitai la ea, de la distanță, părea un ARO”, povestește pasionatul nostru de machete auto. A început să colecționeze cu adevărat machete abia după ´90, când piața începuse să fie invadată de astfel de obiecte, unele mai reușite decât altele. Își amintește că, lângă Școala nr. 15, unde a învățat, se afla și un stabiliment pentru copiii orfani, fete. La vremea aceea, Occidentul trimitea tot soiul de ajutoare României, dintre care multe ajungeau la casele de copii. „Atunci, am reușit să cumpăr de la fetele de la «Casa de copii», vreo 20 de machete. Toate, una și una, pe care nici măcar nu visam să le am vreodată. Pe la noi, se găseau doar românești și … rusești”, rememorează Romeo Constantin. După un timp, a fost nevoit să mai vândă dintre ele, unele chiar unui unchi de la Timișoara care i-a plătit, pe circa jumătate din mica sa colecție, … 20 de dolari – o avere pentru adolescentul de atunci, pasionat de mașini.
Colecție de colecție
Vitrina e plină cu astfel de machete, cea mai veche datând de peste 25 de ani, fiind confecționată de o firmă renumită din Occident – Anson, dar și una a unui camion Freightliner american, în cutia originală, ceea ce-i ridică mult prețul. Bburago BMW Z3 sau BMW M 3 Minichamps completează valoroasa sa colecție. Multe dintre ele sunt primite cadou de la soția și de băiatul său. Restul au fost cumpărate din Marea Britanie sau Germania, la un moment dat, colecția sa ajungând să conțină câteva sute de modele, unele de neprețuit, iar altele destul de comune. În colecție, se mai regăsesc și multe piese fabricate în China, fosta URSS, Polonia sau fosta Germanie Democrată. Multe machete, în jur de 100, sunt la scara de 1:18, de-a dreptul uimitoare, în privința dimensiunii, dar mai ales a detaliilor foarte bine reproduse. Însă, cele mai mici sunt la scara 1:43 și 1:64 (o astfel de machetă a fost vândută, în lume, chiar și cu …100.000 de dolari).
Visul de a deveni inginer în industria auto
„Vă mărturisesc că, inițial, am vrut să mă fac inginer auto, dar, așa cum e viața, am ajuns în cu totul alt domeniu. Pe atunci, facultatea de la Brașov era cea mai «țintită», dar și cea mai valoroasă”, mărturisește Romeo. A cochetat mulți ani cu ingineria auto. De exemplu, căutând niște poze printre amintiri, a dat peste o poză de prin 2006, când pe Național TV, se difuza o emisiune «Automobile Tv» realizată de Mihai Halman. S-a înscris în competiție și, la final, din cei 35 de concurenți, el a reușit să câștig premiul cel mare – un automobil Dacia Logan MCV, motor de 1,6, cu 16 valve, pe benzină, cu aer condiționat, 7 locuri. „În juriu, erau oameni «bazați», printre care fostul director al Uzinelor Dacia-Renault, Francois Furmont, fostul șef al Rădăcini Motors ș.a. Întrebarea care m-a desemnat câștigător a fost de genul «Ce culoare avea modelul prototipului Ford Modeo expus în acel an, la Salonul auto de la Paris». M-am bazat pe memoria mea care, recunosc, este foarte bună. Și le-am răspuns: portocaliu”, mai aflăm de la Romeo. După vreo jumătate de an, i-a vândut unui coleg mașina câștigată la concursul Tv, însă după ce apucase să parcurgă cu ea câteva drumuri lungi prin țară. Interesant e că, după 17 ani, MCV-ul a ajuns din nou în garajul colecționarului băcăuan, e drept ușor „obosită”, cu peste 100.000 de kilometri la bord, cu aceleași jante originale și cu … urmele de fumător, prin habitaclu. Însă, pima sa mașină adevărată a fost un BMW 320, pe benzină („Rechin”), urmată, consecutiv, de două Oltcit, apoi „sportiva” Ford Fiesta XL 2, un Seat, Renault Laguna, Renault Clio Break, un Dacia Duster, BMW 320 coupe, pe benzină, în prezent, stabilindu-se la două Duster, benzină și motorină, „cele mai bune din categoria asta” după cum mărturisește.
Afacere bine pusă pe roate, de un băcăuan „mai chinez decât chinezul”
Pe la final de 2015, a început să caute pe internet referințe despre afacerea pe care o avea în minte și dorea să o pună în aplicare: construirea de machete auto ale modelelor auto – românești sau fabricate în țară. „M-am gândit că, în România, oricum, nu ai cum să faci asta, pentru că, vorba mea: «n-ai chinezi» care să lucreze minuțios, cu răbdare, și nici materiale. Am găsit, după intense căutări, doi chinezi care să îmi trimită piesele, pentru că știe toată lumea, în China, se face cam tot, în orice domeniu. Din păcate, a venit pandemia, și abia în primăvara lui 2021 am început să caut deținătorul licenței de la ARO, Landmark Management, firmă deținută de fiul fostului lider țărănist Ion Rațiu. Dar, ca să obțin dreptul de a face machete, a trebuit să îl contactez pe altcineva, un italian care înregistrase la OSIM clasa 28 care mă interesa pe mine. I-am achitat dreptul de câteva mii de euro, mi-a trimis contractul de licență și m-am apucat de treabă”, ne mai dezvăluie Romeo. Primul pas a fost să cumpere din Germania, cu câteva mii de euro, un model real de ARO, din ´89, foarte îngrijit, cu absolut toate piesele originale, cu vopseaua din fabrică, în România neexistând un astfel de specimen, mai toate fiind „traforate”, „muncite” din greu și aproape deloc întreținute. A ținut-o în garaj până anul trecut când, după ce i-a copiat la milimetru toate detaliile, a vândut-o unui colecționar din Constanța, care mai deținea, printre altele, și câteva camioane SR DAC. „Cred că i-am trimis chinezului mai mult de 1.000 de poze, cu absolut toate detaliile pe care, de altfel, le-am măsurat la milimetru. Doar că a trebuit să treacă aproape un an, China fiind închisă de lock down-uri repetate. Numai pe vapor au stat, inclusiv la vămuire, vreo două luni jumate. În fine, am făcut schițele în 3D CAD, mulajul în lut, apoi partenerul chinez mi-a trimis prototipul. Însă după ce i-am făcut mai multe mențiuni, pentru că nu îl lucrase așa cum trebuia, de zicea omul că «ăsta e mai chinez decât mine»”, îmi spune râzând Romeo Constantin.
O mică vedetă, în presa germană de specialitate
De aproape doi ani, afacerea a fost pusă pe roate, la Romeo apelând numeroși clienți, de peste tot, de regulă colecționarii, nostalgicii după mașinile românești construite odată, de demult. Modele lui au ajuns și la pasionații de „afară” – din Polonia, Cehia, Franța, Spania, Australia, Anglia sau Germania. De altfel, la puțin timp după ce a pornit la drum cu machetele, Romeo a și fost abordat de jurnaliștii germani de la revista Caramini, dedicată pasionaților de machete auto din Germania, Elveția și Austria. „Am avut succes, pot să spun, pentru că după ce am apărut în revistă, cu acel review despre ARO, am vândut foarte multe, inclusiv germanilor care au cumpărat chiar și online, platind cu cardul. Am dat mai mult de jumătate dintre machete, acestea fiind în ediție limitată, de 1.000 de bucăți. Or, eu le dau la un preț decent, aliniat la cel mondial, plus că, în decembrie, le-am făcut și reduceri”,
„Macheta asta de ARO, la scara de 1:18, este prima și singura realizată de un român. Alta nu există. Am un amic, de exemplu, din București, care deține și un magazin online, și care a făcut niște machete Dacia pe scara 1:24, dar de pe matrițe deja existente, ale altora, nu de la 0, cum am făcut eu cu ARO. Am ținut ca primul model pe care să-l reproduc să fie unul emblematic pentru România, ARO fiind creație pur românescă, simbol național, în comparație cu Dacia, Oltcit care erau făcute sub licență. Ca paranteză, caroseria mașinii de teren ARO (Automobil Românesc Original n.r.) a fost proiectată de un arhitect roman, și nu de un designer” – Romeo Constantin
Uzina ARO, perlă a industriei românești de dinainte de 1989, a fost, după unii, subiectul unei consiprații internaționale, dispărând în ruine, la puțin timp după 1989. Ultimul ARO 4X4, produs la Câmpulung Muscel, a iesit de pe bandă în iunie 2005. Cehii de la AMC, care au cumpărat de prin toată lumea cam toate șasiurile mașinii de teren românești, dar și mai toate piesele care purtau marca de la Câmpulung Muscel, au produs ARO până prin 2010. Chiar și în prezent, în America de Sud, se mai regăsesc exemplare originale care își fac treaba cu succes. Aprecieri mai primește și azi modelul ARO cu motor L25 pe benzină. O realitate devenită istorie.
