Prima ediţie a Festivalului Literar-artistic „George Bacovia” a avut loc la sfârşitul lunii septembrie a anului 1971, pus sub egida Uniunii Scriitorilor din România, organizat de revista ATENEU şi Comitetul Judeţean de Cultură şi Artă. În prima zi a festivalului a fost prezent şi marele Zaharia Stancu, preşedinte al USR.
Păcat că denumirea nu a fost înregistrată la OSIM, altfel, cred, ar fi fost o dovadă de continuitate, nu i s-ar fi schimbat denumirea, după cum le-a trăsnit prin cap unora care au fost vremelnic organizatori ai unor ediţii următoare, ajungându-se la un desuet Bac-fest. Dar, asta este o altă problemă.
Atunci, în 1971, unii îşi mai amintesc, vremurile era „crude”, şi totuşi, oameni curajoşi, redactori ai Revistei ATENEU, redactor şef fiind Radu Cârneci, sprijiniţi de conducerea judeţului, au deschis drumul pentru reconsiderarea şi afirmarea unui poet şi a operei lui – George Bacovia. Au participat, atunci, pe străzi, în sălile de spectacole, mii de băcăuani, oraşul a fost îmbrăcat în violet. A fost o mare sărbătoare, cu poeţi, mulţi scriitori, artişti ai scenei, poezia se auzea peste tot.
Au trecut anii. Entuziasmul a scăzut, oamenii s-au plictisit, vremurile s-au asprit, simţul critic s-a tocit. La ultimele ediţii, rar am văzut un poet sau un scriitor băcăuan la evenimentele dedicate Poetului Bacovia, cum, de altfel nici alţi artişti nu au rupt uşile. Ediţia din acest an a fost una mult mai îngrijită, curată, densă şi bogată, cu invitaţi de marcă, a fost marcată şi de prezenţa unor oficialităţi, însă, din păcate, una exclusivistă, chiar elitistă, în spaţii închise, strada nu a mai fost prezentă, băcăuanii pe care i-am întrebat, măcar unul, habar nu aveau ce se întâmplă în Bacău, nu au auzit de BAC-FEST. S-a muncit mult la această ediţie, nimeni nu contestă, public a fost, însă invitaţi special (elevi, studenti, salariaţi ai unor instituiţii, mereu aceiaşi).
Promovarea, marea noastră problemă, nu a fost suficientă doar în presă. Ar fi fost de bun simţ măcar trei-patru banere, de la URA, la Catedrala ortodoxă, afişe prin toate cartierele. Mai afla lumea de Bacovia, mai citea o poezie. Şi dacă tot veni vorba, în cele patru zile de festival, n-am auzit un vers, o poezie de George Bacovia. În 1971, până şi pe prăjituri şi torturi, în vitrine, erau scrise versuri ale marelui nostru poet. Alte vremuri, se va spune.
Dar, o întrebare de final, tot am: Cui e frică de Bacovia?
