Un colectionar bacauan si un viciu transformat in virtute

Iubirea de carte s-a transformat pentru un bacauan intr-o adevarata nebunie, asa cum el insusi isi defineste pasiunea pentru… colectionarea de carte. Nu despre o colectie oarecare este, insa, vorba, ci despre colectia de carte bibliofila, mai exact, „carte rara”.

Adrian Cretu are 37 de ani si o pasiune „sora cu nebunia” – asa cum, fara macar a cauta o justificare pentru asta, o defineste el – si anume „cartea rara”. De profesie trainer limba engleza in firme si traducator autorizat engleza, tanarul bacauan este si un impatimit de literatura, „patima” care l-a transformat inca din anii de liceu, in colectionar de carte bibliofila. Studiile absolvite la Facultatea de Filologie (romano-engleza) din cadrul Universitatii Al. I. Cuza din Iasi, un masterat de literatura comparata si, ulterior, experienta de „teacher assistant” pentru un an la un liceu din Sudul Angliei au reprezentat, de altfel, pasii „firesti” ai lui Adrian Cretu pe drumul urmat (si) pentru dezvoltarea pasiunii sale.

„De unde pasiunea asta, ma intrebi? Pai… din iubirea de lectura. Iar daca esti iubitor de literatura, vei constata ca vei ‘dezvolta’ si niste ‘pete pe creier’. A mea este cartea rara – spune Adrian Cretu cu umor. In liceu, gratie placerii pe care o gaseam in lectura, in special in cea a poeziei – George Bacovia este o pasiune aparte – am descoperit si pasiunea pentru colectia de carte bibliofila”, continua povestea colectionarul.

De atunci, din anii liceului (1994 – 1998), Adrian a reusit sa colectioneze pentru biblioteca personala circa 500 de volume, toate valoroase, unele dintre ele insa, extrem de valoroase.

„In liceu m-am apucat de cumparat carte rara. Eram client fidel al Anticariatului acela de pe str. Nicolae Balcescu, din Parcul Trandafirilor, daca iti amintesti. Tot atunci am inceput sa inteleg conceptul de <

Daca se poate vorbi acum in Romania despre o „miscare” a colectionarilor de carte rara, bacauanul ne spune ca da, se poate… si nu prea. „Noi, colectionarii de carte, ne descoperim unii pe altii in special in mediul online. Mai mult – apreciaza Adrian Cretu -, in Romania inca nu se evalueaza corect o carte rara. Pretul, de exemplu, al unei prime editii este extrem de mic. Nu suntem inca o societate deschisa si civilizata indeajuns pentru a intelege ca o prima editie a unui autor de prim rang ar putea fi evaluata si la 10.000 de euro. In strainatate asa este”.

Averi din biblioteca unui colectionar de carte

Adrian Cretu isi iubeste toate achizitiile, un adevarat colectionar asa face. Are insa, ca un colectionar adevarat, si volume de care este nu mandru, ci… foarte mandru. „Am adevarate comori in rafturi!”, marturiseste Adrian. Printre ele se numara Mihai Eminescu – Poezii, de la 1893, prima editie fratii Saraga; Tudor Arghezi – Cuvinte potrivite, prima editie, debut – 1927 sau Dimitrie Bolintineanu – Satire politice (prima editie, 1861). „ Cea din urma este carte aparuta sub pseudonimul Nemesis, atribuit ulterior lui Bolintineanu. Editia contine parodii prin care era atacata clasa politica, astfel incat a fost publicata sub pseudonim. E o carte foarte interesanta, scrisa in alfabet chirilic-latin, pana in 1864, cand Cuza a dat legea introducerii alfabetului latin, cartile fiind redactate in alfabetul chirilic sau chirilc-latin”, explica detinatorul cartii.

O alta bijuterie detinuta de bacauanul „nebun dupa carte” – ultima achizitie – este o editie din 1944 de Opere complete – George Bacovia, cu legatorie de piele, editie de lux. De asemenea, Adrian Cretu este fericit sa detina „Didactica” lui Grigore Tabacaru, volum aparut in 1928, in Bacau, „in regie proprie, adica autorul si-a platit singur tirajul”, spune Adrian. De asemenea, „legat de istoria Bacaului – marturiseste colectionarul -, mai am vreo trei volume semnate Ion Luca, teatru, aparute in ani 1920 – 1930”.

Dintre toate pe care le detine insa, Adrian Cretu considera ca cea mai valoroasa carte rara, asta si pentru ca este, ne spune, singurul din Romania care o are, este Camil Petrescu, „Patul lui Procust”. „Este un exemplar in doua volume, prima editie din anul 1933, cu autograf. Ceea ce este foarte interesant la aceasta carte este, dincolo de autograf, si faptul ca volumul I se termina la pagina 208 in prepozitia <>, iar al doilea volum incepe direct cu pagina 209, cu continuarea frazei, <>. Acest lucru este extrem de rar!. In plus, editia contine stampila personalizata a autorului <> la finalul primului volum si nu la celui de-al doilea. Editia pe care o detin are, de asemenea, copertele originale. O evaluare a cartii, pe o scara de la unu la zece, o situeaza pe locul noua”, marturiseste colectionarul bacauan.

Despre aceasta bijuterie, Adrian Cretu ne spune ca se situeaza pe locul al noualea din zece pentru ca „in afara de cartile bisericesti vechi si bibliile de la 1700-1800, <> unui colectionar de carte bibliofila din Romania este prima editie de Maiorescu a poeziilor lui Mihai Eminescu din 1883”.
E, pur si simplu, o nebunie

Dar despre literatura in general, istorie literara si carte bibliofila in special, Adrian Cretu poate vorbi ore cu/pentru cel deschis sa il asculte. Aceasta pentru ca Adrian Cretu este cu adevarat, „nebun” dupa cartile sale. O nebunie pe care nu cauta nici macar sa o mai justifice in vreun fel, ci doar sa o traiasca.

„Pasiunea asta este o forma de nebunie mai mult sau mai putn justificata – marturiseste colectionarul. Iti orbeste simturile si logica. Colectionarul este ca un copil de trei-patru ani care, vazand o jucarie pe care si-o doreste foarte mult, incepe sa urle in mijlocul unui magazin. Gandesc cu inima si nu ma pot stapani. E o pasiune, un viciu, daca vrei, dar eu am invatat sa-mi transform viciile in virtuti”…