Un cetăţean român a câştigat în instanţă asfaltarea unui drum şi alimentare cu apă potabilă

Constat, alături de mulţi cetăţeni români, că habar nu am ce drepturi am, drepturi consfinţite de Constituţie, de unele legi europene integrate în sistemul românesc de drept, de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Le aflu de la un cetăţean român, stabilit de la şapte ani în Franţa, cu studii universitare la două instituţii remarcabile din Paris, o facultate de Marketing politic şi una de Drept, fiind, mai mulţi ani, formator de judecători în Drept European.

Printr-un concurs de împrejurări, după 30 de ani, revine în ţară, împreună cu soţul şi copilul, locuieşte patru ani la Bucureşti, după care cumpără un teren într-o comună din judeţul Argeş, Băiculeşti se cheamă. Îşi construieşte o casă în satul bunicilor, cu toate autorizaţiile necesare, eliberate de instituţiile abilitate, inclusiv de primăria din localitate. Era anul 2014. De atunci începe o luptă teribilă „cu birocraţia, cu incompetenţa administrativă autohtonă”, după cum mărturiseşte cetăţeanul într-un interviu.

Trei drepturi fundamentale şi un supliment

Prima problemă reclamată şi solicitată a fost asfaltarea drumului de acces spre locuinţă, în lungime de şase kilometri. A luat această decizie după ce, într-un an cu inundaţii a rămas trei zile blocată departe de casă, din cauza drumului devenit impracticabil. A doua a fost furnizarea apei potabile, deoarece nu exista nicio sursă de apă în zonă, iarna fiind nevoită să topească zăpada pentru a putea supravieţui.

Doamna în cauză, cu legislaţia locală, naţională şi europeană în mână a făcut zeci de demersuri la primărie, la prefectură, la ISU, izbindu-se de tot atâtea refuzuri sau de lipsa unor răspunsuri, de reaua credinţă a unor funcţionari, de pasivitatea consiliului local. Între timp, a mai solicitat în instanţă şi plata contravalorii deplasării cu o maşină închiriată, de la drumul judeţean până la locuinţă, deoarece nu avea alt mijloc de transport public. Toată lumea s-a pus pe râs la auzul unei asemenea cereri.

Petenta nu a dezarmat, s-a documentat bine-bine, studiase şi trăise în Franţa, predase Drept European, şi a acţionat în instanţă Primăria pentru refuzul a a-i rezolva cererile.

După parcurgerea tuturor etapelor, instanţele îi dau câştig de cauză: Primăria este obligată să-i asigure apă potabilă, prima etapă fiind realizarea proiectului, alocarea de fonduri şi construirea, pe o lungime de 300 de metri a unei reţele de aprovizionare cu apă, în caz contrar, Primăria este obligată să plătească 100 de lei/zi amendă.

„Nimeni din primărie nu conştientizează faptul că asigurarea serviciilor de utilităţi publice este în sarcina autorităţii publice locale. S-a mai ajuns aici şi din cauza indolenţei celorlalte autorităţi publice (prefectură, ISU Argeş) care nu-şi exercită atribuţiile legale de control decât incomplet sau deloc. De ani buni cunoaşte prefectura această problemă, am sesizat-o de zeci de ori. În afara unor scrisori către primărie în decursul anilor, n-a luat nici o măsură pentru a ne proteja viaţa. ”
Simona Niculescu

„Pentru a ne proteja viaţa”! A fost un argument în instanţă. A fost analizat şi luat în seamă de un complet cu ştiinţă de carte, deschis la minte şi cu viziune europeană asupra drepturilor cetăţenilor.

Lux sau drept la viaţă decentă?

După un an, acţionează în judecată primăria pentru că a refuzat să asfalteze drumul până la gospodărie. Instanţele decid că primăria din localitate este obligată să asfalteze acel drum, în caz contrar riscă alte amenzi. Evident că adminstraţia locală nu a dat curs hotărârii judecătoreşti, astfel că petenta a început demersurile la CEDO.

În 2015, Simona Niculescu solicită în instanţă şi câştigă, obligând primăria să-i plătească închirierea unei maşini de teren pentru deplasarea de la şoseaua principală până la locuinţa ei, deoarece drumul nu a fost asfaltat. Hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă, Primăria din Băiculeşti a fost obligată de judecători să-i plătească 80 de euro zilnic şi să asfalteze urgent drumul.

Banii pentru închirierea unei maşini n-au fost plătiţi nici până acum. „Cu toate că, în apel, sentinţa a fost menţinută şi judecătorii au adăugat o sumă pentru o perioadă din trecut (2014), primarul s-a făcut pur şi simplu că nu înţelege”, adaugă femeia. Anul trecut, Judecătoria Curtea de Argeş i-a dat dreptate Simonei Niculescu în primă instanţă într-un alt litigiu juridic cu Primăria. Femeia a contestat faptul că este obligată să plătească impozite locale fără ca primăria să fi emis o decizie de impozitare, pentru a avea posibilitatea să o verifice şi, eventual, să o conteste.

Toate hotărârile instanţelor au fost contestate de primăria din localitate, primarul motivând că nu are bani, însă va analiza în timp punerea lor în aplicare, una dintre motivaţii fiind faptul că sunt, în comună, mulţi cetăţeni fără posibilităţi materiale şi nu primesc niciun ajutor de la stat.

Funcţionarii sunt în slujba cetăţeanului. Nu invers

Are ultimul cuvânt petenta: „Sursa indolenţei funcţionarilor publici este faptul că România este mâncată de birocraţie şi incompetenţă fiindcă angajaţii din sistemul bugetar nu înţeleg că sunt plătiţi din fonduri publice şi că sunt obligaţi prin lege să-şi desfăşoare toată activitatea în interesul cetăţenilor.

Funcţionarii nici nu mai rostesc jurământul prevăzut prin lege, acesta fiind citit de secretar, fiecare consilier la validarea mandatului spunând doar «Jur!». Nu cred că vreun «ales» conştientizează conţinutul jurământului. Dacă ar conştientiza, până să le fie frică de Dumnezeu, le-ar fi frică de justiţie şi de noi, cetăţenii, care nu-i lăsăm să se comporte precum vătafii pe moşii şi să administreze banul public numai în interesul lor.”

Cazul Simonei Niculescu a făcut înconjurul ţării, cetăţenii din comună au susţinut-o şi s-au bucurat de rezultatele obţinute, au semnat chiar şi un Manifest, pe care l-au depus la primărie, în care sunt expuse toate doleanţele oamenilor. Nu intrăm în amănunte. Am reţinut şi aplaud că petenta este primul cetăţean român care a obţinut în instanţă obligarea unui consiliu local de a reabilita un drum şi a construi o reţea de apă potabilă până la locuinţa sa.

S-a petrecut în România. Nu contează judeţul, comuna, tot ce am scris este autentic (preluat din adevărul.ro), cazul fiind relatat de toată presa românească. Dreptatea învinge, oricât de coruptă ar fi o administraţie, un primar, oricât de incompetenţi ar fi funcţionarii dintr-o primărie. Legea este suverană, drepturile trebuie asigurate. Viaţa trebuie protejată.