N-am niciun dubiu: istoria umană este un balamuc. Filosoful/ scriitorul german Peter Sloterdijk, așezat frumos într-un fotoliu de lux al cugetării, vorbește elevat despre un ,,parc uman”, lezând puțin drepturile animalelor. Mai amintește el (,,Reguli pentru parcul uman”, București, Editura Humanitas, 2003, p. 38), despre o ,,istorie socială prin care oamenii se descoperă inițial ca fiind acele făpturi care se adună la un loc spre a fi la înălțimea întregului”.
În acest balamuc prost organizat/ gestionat, prejudecățile sunt vedete. Suspectez faptul că suferă de agresiunea prejudecăților chiar și opinia mea, cea care susține că istoria umană este un balamuc. Un balamuc în care comportamentele membrilor săi sunt sensibil diferențiate, pornind chiar de la înțelegerea originilor. Ce suntem?, se întreabă ei? Creaturi ale lui Dumnezeu sau maimuțe pervertite? ,,Cum văd eu filosofia”, studiul lui Popper publicat în 1978, reprezintă și un rechizitoriu al unora dintre prejudecăților acestui balamuc. (Vezi Karl Popper, ,,În căutarea unei lumi mai bune”, București, Editura Humanitas,1998) Prezentăm trei dintre acestea, pentru a ajunge la… Covid.
,,Există o concepție filosofică foarte influentă despre viață, care susține că cineva trebuie să poarte răspunderea dacă în lume se întâmplă ceva rău (sau extrem de nedorit). Cine va trebuie să-l fi comis, și anume cu intenție”. (op. cit., p. 191) În formatul acestui tip de prejudecată, în viziunea lui Homer, gelozia și mânia zeilor reprezintă cauze ale înfricoșătoarelor dispute războinice din Troia. Poseidon ar fi fost răspunzător de rătăcirile lui Odiseu. Diavolul este răspunzător pentru faptele omului rău. Conspirația capitaliștilor lacomi împiedică realizarea raiului pe pământ. Peste tot sunt căutați țapi ispășitori. Până și Zeus, aruncătorul de fulgere, este unul dintre aceștia. Popper crede că această atitudine ,,necritică a bunului-simț” este o teorie a ,,conspirației lumii în general”. (ibidem, p. 192) O teorie care ar fi încurajat și ,,conspirațiile reale”, precum cele ale lui Lenin, Mussolini sau Hitler, care nu ,,prea și-au atins scopul”.
Aceștia au devenit conspiratori, jefuitori de umanitate, pentru că, necritic, adulau o ,,teorie a conspirației societății” (ibidem), o prejudecată. În siajul acestei prejudecăți ar fi fost atras, dintr-o altă perspectivă, chiar și un spirit rațional precum Bertrand Russel, sugerează Popper, întrucât acesta obișnuia să spună că războaiele trebuie explicate prin motive psihologice cauzate de agresiunea umană. Războaiele moderne, replică Popper, izbucnesc mai curând din teama de agresiune, nu din cauza agresiunii însăși. Frica reciprocă de agresiune duce la escaladarea cursei înarmării, apoi la război.
,,Un alt exemplu de prejudecată filosofică este prejudecata că opiniile unui om sunt dictate mereu de interesele lui”. (ibidem, p. 193) Această prejudecată ar putea fi ar putea fi percepută, potrivit lui Popper, ca o formă degenerată a doctrinei lui David Hume, ,,potrivit căreia intelectul este și rămâne sclavul pasiunii”. Dar, în vreme ce Hume sugera că această teorie trebuie aplicată și nouă înșine, cultivând modestia și scepticismul, ea este aplicată mai ales celorlalți, acelora ale căror opinii nu coincid cu ale noastre. Astfel, o discuție rațională, critică, devine imposibilă. Practic, în locul întrebării ,,Unde este adevărul în această problemă esențială pentru dezbatere?” se insinuează una care ne împiedică să învățăm de la cei care au opinii diferite: ,,Care este interesul tău, ce motive influențează opinia ta?”
Cea de a treia prejudecată, evadată (parcă) din cea anterioară, încearcă să ne facă ostaticii gândului că ,,o discuție rațională ar fi posibilă numai între aceia ale căror păreri coincid în mod fundamental”. (ibidem)
Pornind de la ,,teoria conspirației lumii în general” (Karl Popper), înclin să cred că și gândul despre apariția în lume a Covidului ca o conspirație mondială, în care actorii principali ar fi China, Bill Gates și alții, este tot o prejudecată a balamucului uman. Dacă există cu adevărat niște conspiratori, aceștia suntem toți (inclusiv cei din cimitire). Cu toții am sfidat natura. Care, iată, în marea sa înțelepciune, ne atrage atenția – și prin monstrul Covid – că facem parte din carnea și sângele ei, că nu putem fi sănătoși la trup și suflet, dacă o sfidăm etern. Ție ți se pare că n-ai sfidat-o niciodată?
