Personaje: Klausmut, imperator, Ludoviciosus, trompeta imperatorului, Ceo La Ku, opozantul de roșu pârât, Tătar Han, ocrotitorul pandemiei, Poantăveche, pofticios etern de tron Cinci neveste, trezorierul valorilor familiei
Decor: Palatul Klausmut. Lideri de partide chemați la consultări. Sala de oglinzi. Cinci fotolii, o masă (pahare, coniac, trabucuri, măști, mănuși), accelerator pentru vorbele imperatorului.
Ludoviciosus (mereu în picioare, turnând în pahare, cu bricheta la cingătoare): Stăm bine, imperator! Să sărbătorim! În curând, Casele de Pensii vor trebui desființate! Bugetul se va opri din oftat!
Klausmut (apăsând pe butonul de pornire al acceleratorului de vorbe): A-ud of-tat în sta-tis-tici. Fi-e-ca-re of-tea-ză cum vrea, nu du-pă su-ges-ti-i-le Me-le im-pe-ra-ti-ve!
Poantăveche: De nu-i cu bănat, nu puteți mări viteza acceleratorului imperial de vorbe? Între două silabe imperatorii pot trage chiar și-un pui de somn asezonat cu sforăituri. Dorm mai bine decât în Parlament! Nu vreau să atentez la divinul confort imperial, cu sforăitul meu…
Ceo La Ku: Acord total cu antevorbitorul de roșu travestit. Preamută Excelență, Vicioasa Voastră Trompetă otrăvește ființa nației cu vorbe furate din Malthus! E o rușine de paharnic pentru popor!
Klausmut (apăsând pe un buton al acceleratorului de vorbe, glăsuindca un tunet în care este tolănit trăsnetul): Tu, o-tra-vă a pa-tri-ei, ciu-mă ro-șie ca-re-ai fa-vo-ri-zat in-tra-rea Co-vi-du-lui pri-ete-ni-lor tăi chi-nezi în ța-ra mea stră-bu-nă, tu vor-bești?!!!
Poantăveche: Locvace imperator, Speed al oratoriei, Te rugasem să apeși pe butonul de viteză al acceleratorului de vorbe, nu pe cel de volum!
Cincineveste: Ne pierdem în clenciuri electorale! Aș dori ca întâlnirea noastră să trimită accente pe valorile care trebuie salvate în vremea acestui dezmăț pandemic gestionat fariseic de Tătar Han!
Ludoviciosus (tușind competent, dă pauză trabucului, schimbă paharul în mâna dreaptă, pentru a-l armoniza cu doctrina partidului): Ha,ha,ha,ha! Ce-ai zice, Cincineveste care trăiești cu ochii după alte pirostrii, ce-ai zice să vorbim despre valorile familiei, ha, ha, ha,ha!?
Tătar Han: Trăiesc eroic în epicentrul focarului pandemic și văd că sunt luat la mișto! Chiar astăzi, cu eforturi suprahanești, am revoluționat inventarul măștilor de la prezentul palat, dar și de la celelalte două mari palate ale dregătorilor cei de neînlocuit ai țării. V-am oferit măști cu zece straturi și cu mini-ventilatoare hărțuitoare de Covid! Ocrotim marile valori ale democrației!
Klausmut: A-de-văr gră-ieș-te Tă-tar Han! (Șoptind):Ludoviciosus, ce ma-ma dra-cu-lui!? Iar s-a de-fec-tat ac-ce-le-ra-to-rul de vor-be im-pe-ri-ale? Par-că vor-besc și mai pa-u-zat! Ne a-pu-că zo-rii pâ-nă când re-u-șesc să le spun ce-va ăs-to-ra!
Poantăveche(tușindrepetat):Scuze, imperatore! Dar nu cumva ai apăsat pe butonul cu minus? Pauzele sunt atât de mari între silabe, încât nu mai țin minte ce silabă ai rostit înainte, ca să încropesc în cap măcar un cuvânt imperial!…
Ludoviciosus (devotat, ironic, ivindu-se printre rotocoalele fumului de trabuc și aromele de coniac): Tătar Han, adă iute trusa de testare pentru Covid! Poantăveche delirează, deja… Este o tentativă de atentat la viața imperială!…
Klausmut (speriat, invocându-i pe străbunii daci, punându-și mască peste mască, mănuși peste mănuși): Se-pe-piști! Ac-ti-vați ur-gent se-pa-ra-toa-rele im-pe-ri-ale de ple-xi-glas! Por-niți tu-lum-be-le cu de-zin-fec-tant! A-run-ca-ți-l pe Poan-tă-ve-che în izo-le-ta po-li-ti-că, par-don, în… A-nun-țați na-ția că este în curs de e-xe-cu-ta-re un a-ten-tat roșu la vi-a-ța im-pe-ra-to-ru-lui!
Ludoviciosus (sorbind din mers vioi ultima picătură din sticlă), Tătar Han (scoțând din trusă prișnița imperială de salvare, în cor): ,,Mărite! Ciuma roșie și Covidul nu te vor atinge în veci!”
Klausmut,acoperit de scuturile-mască ale sepepiștilor, este extras din mijlocul complotului pandemic.
Tătar Han fuge după el cu prișnița activată, Ludoviciosus, cu o sticlă lipită ca un timbru de mână,îl urmează.
Ceo La Ku, Cincineveste(cor ofuscat): Uite cum omoară nemernicii democrația! N-am rezolvat nimic din agenda pandemică! Au dat iar bir cu fugiții!
Poantăveche (evadând din ultimul somn intersilabic): Ce, ne evacuează?! Pot lua cu mine, până mâine, acceleratorul imperial de vorbe,ca să aflu ce mai spune imperatorul?
Ludoviciosus (din depărtare): Atentatul a fost dejucat! Evacuați ciuma roșie!
Silabele imperiale încă se rostogolesc în aer, vin alene din trecut: „Por-niți tu-lum-be-le!…”
Echipe agitate de salvamari pandemici dezinfectează oglinzile sălii, chiștoacele de trabuc, fotoliilepe care au stat invitații ciumați, acceleratorul imperial de vorbe etc.
Se trage cortina. Din difuzoarele Palatului Klausmut se aude, cu vlagă imperială, imnul pandemiei, compoziție seducătoare a tuturor partidelor: „Cu moartea pre moarte călcând…”
Ceo La Ku(evacuat, emoționat,scăpândo lacrimă care cade pe esplanada Palatului, ca un meteorit uriaș): Versul din titlul imnului este propus de mine…
