Când am intrat în presă, primar al Bacăului era Ioan Iosif Liciu. Pentru oraș, Liciu a fost un blestem. Pentru jurnaliști, în schimb, s-a dovedit jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de-iepure-șchiop și femeia cu barbă la un loc. Când I.I. Liciu a ieșit definitiv din Primărie, în 1996, cu toții ne-am spus că, o sută de ani de vor trece, și tot nu se va mai pricopsi orașul cu un asemenea conducător. Ei bine, uite că n-au trebuit o sută de ani; 25 au fost suficienți. Săptămâna aceasta s-a împlinit un an de când Daniel Lucian Stanciu Viziteu a fost ales primar al Bacăului.
Viziteu l-a demolat pe Liciu în timp record. E drept, încă nu s-a făcut de băcănie în gară, pe timp de noapte, dar nu-i vremea pierdută; stați numai să se pună în mișcare trenul urban! În rest, nu e loc de comparație: Stanciu Viziteu îl bate pe I.I. la fundul gol. Are și cu ce: de la blocarea bugetului la scandalul burselor școlare, de la propunerea unor taxe locale nesimțite la girarea de angajări ilegale în Primărie și de la înjunghierea, pe la spate, a tovarășilor de echipă pentru a realiza o majoritate care nici azi nu-i stabilă la alianțe neverosimile cu dușmanii politici cărora până mai ieri le făcea pa- pa.
Cred că Liciu își mușcă mâinile de invidie: nici măcar lui nu i-ar fi trecut prin cap un Oktoberfest moldovenesc! Apropo. Un amic mi-a semnalat că Viziteu a renunțat la denumire după ce a fost atenționat, printr-un sms, că Oktoberfest este marcă înregistrată. Foarte bine că a renunțat: evită de plătit daune în eventualitatea unui proces. Și va avea nevoie de bani, pentru că procesele se vor tot înghesui. Mai ales dacă, peste un an, doi sau trei, va termina de „recreat” stadionul „Municipal” și îl va intitula, să zicem, „Wembley-ul de pe Bistrița”. Fiindcă tot vorbeam stadioane londoneze, să știți că, vreme îndelungată, cea mai vizibilă arenă din Londra nu a fost Wembley, ci gazda celor de le Brentford (reveniți în vară, după o pauză de 74 de ani, în Premier League”) „Griffin Park”.
Asta în ciuda faptului că puțini cunoșțeau cu adevărat „Griffin Park”. Dar, vorba lui Roberto Gotta de la Guerin Sportivo: „Nu aveai cum să-l ratezi. Era de ajuns să te așezi pe partea dreaptă a unuia dintre sutele de avioane care aterizau zilnic pe aeroportul Heathrow și stadionul apărea în peisaj, cu puțin înainte ca roțile să ia contact cu pista”. Pe lângă locație și arhitectură, „Griffin Park” se ajuta și de imensul panou publicitar așezat pe tribuna ce dădea spre „Heathrow” și care invita „Next Time, Fly KLM”.
Probabil că recomandarea de a zbura, data viitoare, cu KLM stârnea zâmbete până și piloților de la companiile concurente. Invizibil ca realizări, dar monumental prin „dumele” sale, Viziteu pare căzut de la 10.000 metri direct în fotoliul de primar. Mai nou, o arată până și insignele electorale ale celor din staff-ul său de campanie, care au început să-și schimbe singure mesajul. Ca-n Harry Potter. Sau, deh, ca-n spotul KLM: „Data viitoare, zburați cu altul!”. Pardon, votați!
