Un alt fel de a te desparti de anul care trece / Revelion la Manastirea Putna

A doua editie a Festivalului de Poezie. ro, desfasurat la Putna in perioada 27 decembrie 2005 – 3 ianuarie 2006, ne-a oferit celor prezenti acolo sansa de a petrece pentru prima oara in viata un Revelion la manastire. Am aflat astfel ca, in afara traditionalului mod zgomotos, agresiv, de a te &#8222bucura” de clipa trecerii dintr-un an in altul, in afara obiceiului &#8222sarbatoresc” de a te umple cu mancare peste nevoia naturala a trupului, mai exista si un alt fel de a trai aceste clipe, un fel atat de firesc, de inmiit mai frumos, de linistitor si emotionant, care, odata cunoscut, pare singura varianta de luat in considerare pentru anii care vin. Ideea de a participa in noaptea dintre ani la cele mai importante si puternice forme ritualice din spatiul catolic si ortodox, moliftele Sfantului Vasile, a fost, asa cum a sintetizat scriitorul Marius Marian Solea, prietenul calugarilor de la Putna, &#8222o alta optiune pentru reprezentarile noastre de zi cu zi, pentru viata, pentru pasiune, pentru senzatii”.

Revelion la Putna. La ora 20.00 ne intalnim cu totii in sala de mese a Arhondaricului manastirii Putna, toti participantii la a doua editie a Festivalului de Poezie.ro. Scriitori, critici literari, editori, consilieri in Ministerul Culturii si Cultelor, ziaristi, printre care Marius Marian Solea, Victoria si Marin Stoian, Liviu Ioan Stoiciu, Lucian Chisu, Alexandru Musina, Daniel Corbu si familia lui, Paul si Ioana Bogdan, Radu Herinean, alaturi de prietenii lor. Este seara in care in mod obisnuit sunt agitata, emotionata negativ (ideea mortii unui an, aceasta despartire definitiva de istorie, ma intristeaza), preocupata de felul in care voi trai trecerea, unde, cum, cu cine. Dar aici sunt linistita. Dupa masa plecam toti catre biserica Manastirii Putna. Zeci de masini, cele mai multe din Suceava, la portile Turnului Eminescu. Pasesc parca intr-un spatiu ireal in curtea coborata in semiintuneric, prima ctitorie stefaniana e luminata de reflectoare razlete, in usa bisericii doi calugari invesmantati in negru privesc fara expresie la grupul de mireni care se apropie de Dumnezeu. Biserica mare, cu pictura interioara neterminata, adaposteste in aceasta noapte sute de oameni. Cantarile corului de preoti transforma intunericul din suflet in emotii fluide, care imi invadeaza tot corpul. Prin mijlocul multimii, la rastimpuri, trec siruri de calugari. Unii vin dinspre altar, altii pasesc intr-acolo, apele multimii se despart facand loc sirului de slujitori ai lui Dumnezeu. Parca se schimba unii pe altii. Oamenii trec pe rand sa fie miruiti si sa primeasca din mana parintelui Dosoftei bucatile de litie. Aproape de miezul noptii Moliftele Sfantului Vasile infioara adunarea. Calugarii se adreseaza Celui Rau, ii cer sa paraseasca acele locuri sfinte, il izgonesc, sub toate formele lui. Este un ritual extraordinar de puternic, in timpul caruia in anii din urma Raul chiar si-a aratat prezenta in unii oameni, in biserica din Putna. Acum totul se desfasoara in liniste. Trecerea dintr-un an in altul ne gaseste ingenunchiati, pe multi cu lacrimi in ochi. Prima clipa din noul an ne surprinde fara scut, fara sa mimam fericirea, ci chiar simtind-o sub forma acelei slabiciuni in fata lui Dumnezeu. Te Deum-ul ne umple de speranta ca am trecut intr-un an nou mai bun. Am parasit lacasul sfant cu o inexprimabila liniste sufleteasca, vulnerabilitatea simtita in biserica pana la lacrimi se transforma perceptibil in putere, in lumina. Pe cer nu explodau artificii, in jur nu urla nimeni a bucurie iluzorie. Paseam unii langa altii tacuti, zambind de aceeasi bucurie sufleteasca. In sala de conferinte a Arhondaricului Manastirii Putna, pe mese ne asteptau fructe, sticle cu sampanie, prajituri si cateva bucate traditionale pentru aceasta sarbatoare. Ne-am asezat toti de-a dreapta si de-a stanga bradului adus de pe dealuri cu cateva zile in urma de poetul Liviu Ioan Stoiciu. Bradul, cu povestea lui, care disparuse si aparuse ca prin minune la un moment dat (o gluma a colegilor, cred, desi nu stiu sigur), stralucea acum impodobit cu dulciuri, luminite, globuri. Nu ne lipsea nimic. Ne-am petrecut prima noapte a Anului Nou recitand poezii, glumind, bucurandu-ne de lucrurile simple ale vietii. Castigatorii concursului de poezie au fost premiati cu carti. Poetul si publicistul Liviu Ioan Stoiciu a dat glas gandului nostru, al tuturor: &#8222A fost cel mai frumos Revelion!”. Si cu adevarat, fusese cel mai frumos. Fara petarde, fara televizor, fara betii, fara manifestari zgomotoase. Anul 2006 ne gasea reinnoiti spiritual. In mijlocul acestui taram miraculos de la Manastirea Putna.Scris de Laura Huiban