Pofticioșii de fotolii naționale cu scârț în care s-au tolănit sfidarea, incompetența și corupția se află pe jarul mioritic al lui „O fi sau n-o fi”. Bezmetice, prin sediile partidelor și ale instituțiilor de tot felul se zvârcolesc strategii de scoatere din joc a adversarilor politici. Normal ar fi ca în democraticul joc electoral să fie aruncate frumos doctrine, strategii de reabilitare și de zămislire durabilă a optimismului din noi. Nimic dintre toate acestea. Cei mai mulți dintre candidați, vă asigur, habar n-au ce reprezintă o doctrină sau o strategie politică. Periculos este pentru (încă) originala noastră democrație faptul că și lupii tineri ai poftelor electorale învață să se înfrupte voluptuos din apucăturile celor hărsiți în rele.
Agentul electoral al acestor zile seamănă cu un Dachshund, cel mai agresiv câine din lume. N-are chemarea nuanțelor, a dialogului, a toleranței. Știe doar atât: opozantul trebuie sfâșiat. Școlit (n-am spus dresat) la Cotroceni, în Palatul Victoria, Palatul Parlamentului sau în sedii precum cele din Modrogan sau Kiseleff, agentul amintit are setat în minte doar imperativul defăimării. Vitriolul zicerilor sale electorale are o concentrație invidiată chiar și de chimiștii cu faimă.
În premieră, în această campanie electorală a fost trimis în scenă, fără niciun scrupul, și un agent electoral sinistru: Moartea. Acest agent umblă nedeghizat pe străzi, prin spitale, prin cenușa fierbinte a incendiilor, dar și prin trompetele electorale în care suflă cu zel nedemocratic până șivocile care, prin lege, au interdicția de a se manifesta partizan. Deși toți candidații sunt într-un fel sau altul vinovați de prăpădul cotidian al monstrului, fiecare dintre ei aruncă vina, cu priviri de carnasier înfometat, în cealaltă tabără a poftelor.
