Zilele trecute m-am plimbat cu domnul Neagu Udroiu prin toată lumea. Ziaristul a fost un adevărat globe-trotteur, care a ajuns în multe locuri de pe mapamond, în câteva continente, țări, capitale, unde a întâlnit mari personalități ale vieții social-politice sau culturale. Și ca ambasador, în Finlanda și Estonia, a avut experiențe diverse și interesante, pe care le-a povestit în pagini inspirate. Desigur, plimbarea mea a fost una în imaginație, intermediată de scrisul domniei sale, viu, atractiv, nuanțat, din volumul al doilea al lucrării ,,Jurnalismul -Studenție fără frontiere”. Îmi place să citesc reportaje bine făcute, ,,la meserie”, pentru că întotdeauna aflu lucruri noi, și pentru că știu de cât spirit de observație, cultură, documentație prealabilă, de cât talent ai nevoie ca să te afirmi în acest domeniu al gazetăriei, foarte puțin ilustrat, din păcate, la ora actuală. Or, reportajul este un gen greu, dar pasionant. Neagu Udroiu îl vede pe reporter ca pe un căutător de aur: ,,Reporterul, omul de teren, zvârluga nu o dată pusă să se zbată pe uscat și să descopere dispozitivul laser în stare de a perfora ușile capitonate născute pentru a se dovedi inexpugnabile, el, reporterul, își dizolvă priceperea și talentul în alchimia producției știrii. Dar ei au totodată datoria de a se insinua în intimitatea evenimentului, în conglomeratul de sensuri și interpretări. Există o cartă comportamentală a reporterului cu pretenții și obligații, al căror rost poate fi considerat scoaterea la lumină al grăuntelui informațional. Așadar, stăpânirea mijloacelor de prospecții în geologia socială ori politică, preluarea adecvată pentru îndepărtarea sterilului, punerea în valoare a produsului cristalin, șlefuirea lui până la limita posibilă de acces. Ca pe vremea căutătorilor de aur, el are datoria de a respecta confidențialitatea surselor și de a proteja pe furnizorul de informație. Adus la lumina zilei și lăsat să primească razele interesului, cristalul poate trezi interese și dezvolta patimi neprevăzute. E bine să fii prevenit și să oprești în fașă dezvoltarea de reacții contrare”.
Nu știu ce reacții ar putea să aibă ziariștii de tip nou, cei ,,recenți”, când aud așa ceva, dar înclin să cred că nu ar acorda câtuși de puțin importanță acestor lucruri prea serioase pentru ei și ,,desuete”, primul lor impuls fiind acela de a alerga doar după senzaționalul ieftin și după ceea ce se obține ușor, fără efort. Unde mai găsești astăzi gazetari cu respect pentru integritate personală și profesională? Poate doar, din nefericire, doar în cărțile unor seniori cum este domnul Neagu Udroiu. Un gazetar de vocație, trăindu-și cu intensitate pasiunea și un om care a muncit enorm, și mă gândesc acum la acea monumentală istorie a presei, în trei volume, apărută sub titlul. ,,Condeie, voci, chipuri- o istorie a presei românești prin personalități”
Revenind la cărțile sale de călătorie, de ,,pieton prin orașele lumii” (a fost în 135 dintre acestea!), pot spune că ai senzația că te ,,cufunzi într-un imperiu fabulos”, după cum remarca unul dintre comentatori. Citindu-i și paginile de jurnal, și interesantele eseuri, avansând puncte de vedere personale, subtile, ai în față portretul unui om de o mare bogăție interioară, care se dezvăluie pe sine, se dăruiește fără rest în scrisul său, care, pe lângă riguroasa documentație, are vibrație, sentiment, căldură.
