Criza a afectat veniturile multor bacauani. Unii si-au piedut locul de munca, altii un sfert din salariu sau pensia de boala. Cele mai afectate sunt persoanele varstnice si familiie cu multi copii. Din cauza saraciei, unii ies in strada si intind mana. Spera ca, la sfarsitul zilei, isi vor putea cumpara o paine si cateva oua.
Bacaul era, altadata, raiul cersetorilor. Saracii din toata Moldova veneau aici, stiind ca bacauanii sunt instariti si generosi. Mai vin si acum adulti din alte judete cu speranta ca vor aduna bani pentru pranzul familiei, insa pleaca dezamagiti. Ei sustin ca, anul acesta, bacauanii au devenit mult mai zgarciti. "De ce cersesc? De necajita cersesc, doar nu de bine", sustine Elena Mihalache, 34 de ani. Femeia are cinci copii, dintre care doar doi merg la scoala. Nu are bani ca sa cumpere incaltaminte si rechizite pentru toti. Elena e multumita daca reuseste sa-i hraneasca. Vine din Pascani si cerseste in Piata Sud "dar nu mereu, cand am bani de tren." Cu ce aduna intr-o zi isi cumpara doua – trei paini si cateva kilograme de cartofi. alti cersetori sustin ca, in zilele bune, ajung acasa cu 20 de lei si ceva alimente in sacosa, iar in zilele rele, cu o amenda. Constantin Nica marturiseste ca e mult mai greu ca inainte. "Suntem bolnavi si nu ne angajeaza nimeni, dar lumea nu ne crede. Batranii sunt mai generosi, gandindu-se probabil ca nu are cine sa le dea de pomana cand trec pe lumea cealalta. Tineretul zice <<Du-te, bai, la munca, ca esti bun de munca, dar nu stie ca eu sunt bolnav de plamani, fac si crize comitiale… Cica de ce cersesc! Cum sa nu cersesc daca nu am ce sa mananc? Da’ sa fur ar fi mai bine?" Barbatul sustine ca, in anii trecuti, dupa o zi de cersit ajungea acasa cu doua-trei sacose de mancare. azi, abia a strans de un pachetel: doua felii de salam si doua de paine.
Cu mana intinsa, la 95 de ani!
Daca adultii pot gasi si alte solutii ca sa supravietuiasca, batranii, in schimb, chiar depind de la generozitatea semenilor. Nici sa stea in picioare, ca sa ceara un ban, nu mai au putere. Se aseaza pe gardutul care protejeaza spatiul verde si asteapta sa se opreasca cineva. Matusa Roza are 95 de ani si locuieste cu fiul ei, de 75 de ani, care e pensionar. "El nu-mi da niciodata banii lui, dar cumpara lemne. Nu ma lasa sa stau in frig." Din cinci fii si fiice, cati mai sunt in viata, niciunul nu o ajuta. Nonagenara spune ca ii mai aduc vecinii alimente, "la sarbatori, nu in fiecare zi", si cumpara mancare din ce-i lasa trecatorii. Pentru medicamente nu-i mai ajung banii. Batranii se jeneaza si nu vor recunoasca ca zabovesc in preajma bisericii pentru ca au nevoie de ajutor. Le dau lacrimile daca incepi sa-i descosi. Nu vor sa-i acuze pe copiii care i-au uitat si care, nu-i asa, au grijile lor. Maria Nita, 74 de ani, vine tocmai de pe Calea Moldovei. "Nu am pensie pentru ca nu am destula vechime, am un ajutor social de 125 de lei", explica ea. Sotul e decedat, "fiul are, si el, greutatile lui", prin urmare sta aici si asteapta… Cum a ajuns sa depinda de milostivenia altora? "Mi-am pierdut casa, din cauza copiilor, si acum platesc chirie!" E greu, dar se descurca, mai mananca paine cu ceapa, mai rabda! De la inceputul anului, Politia Locala a depistat la cersit 103 persoane. Dintre acestea, 94 erau adulti si doar 7 minori. E un lucru bun ca numarul copiilor strazii a scazut. Este efectul unor programe derulate de biserici in parteneriat cu scolile din Bacau si al proiectelor DGaSPC. E dureros, insa, ca avem tot mai multi batrani care trebuie sa-si calce pe inima, renuntand la demnitate, si sa intinda mana ca sa nu moara de foame.
Silvia Patrascanu
