Pentru că a fluierat în biserică, Orbán primește un cartonaș galben de la UE, care a decis să boicoteze un forum diplomatic organizat de Budapesta în luna august. În aceeași zi, șeful diplomației europene a convocat un consiliu de afaceri externe pentru a nu permite diplomaților să meargă la Budapesta.
Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, consideră că prin această mișcare se transmite un mesaj clar că Ungaria nu poate vorbi în numele UE. Ungaria, care deține președinția rotativă a Consiliului UE, a fost în centrul controverselor în ultimele luni. Premierul Viktor Orbán a fost acuzat de blocarea ajutorului pentru Ucraina și de desfășurarea unor vizite necoordonate cu liderii UE la Vladimir Putin și Xi Jinping. Aceste acțiuni au fost percepute ca o sfidare a unității europene și ca o tentativă de promovare a unei agende proprii.
Josep Borrell, șeful politicii externe a UE, a convocat miniștrii la o întâlnire formală în aceeași perioadă cu evenimentul lui Orbán, asigurându-se astfel că aceștia nu vor putea participa la ambele evenimente.
Relațiile dintre Ungaria și UE au fost tensionate de mult timp. În ultimii ani, Ungaria a fost acuzată de blocarea unor legi și finanțări importante pentru a obține concesii în alte domenii. Boicotarea summitului de la Budapesta este doar cea mai recentă manifestare a acestei tensiuni.
Deși poate părea o mișcare inteligentă, boicotul diplomației europene dezvăluie, însă, probleme severe la nivelul establishmentului și chiar o anumită panică. Dar mai dezvăluie un fapt pe care UE se tot chinuie să-l ascundă: lipsa de autonomie a politicilor externe ale Uniunii, care adesea par să urmeze mai degrabă directivele Washingtonului decât să reflecte interesele sau diversitatea punctelor de vedere ale statelor membre.
UE a adoptat în mare parte poziția Statelor Unite în ceea ce privește conflictul cu Rusia, menținând sancțiuni severe și sprijinind Ucraina în mod activ. Această aliniere poate fi interpretată ca o lipsă de autonomie în formularea unei politici externe distincte și independente. În acest context, acțiunile lui Viktor Orbán, deși nu pot fi considerate în mod explicit pro-ruse, sunt percepute ca fiind deviante și perturbatoare, tocmai pentru că ele contrastează cu linia oficială adoptată de majoritatea statelor membre sub influența SUA.
În acest context, orice inițiativă care se depărtează de la linia Washingtonului, chiar și dacă vine din partea unui stat membru, este rapid izolată și contracarată.
Situația conflictului dintre Ungaria și Uniunea Europeană amintește de perioada Războiului Rece, când vreo țară din blocul comunist încerca să se distanțeze de directivele impuse de Moscova. Statele est-europene care căutau o autonomie mai mare față de Uniunea Sovietică erau supuse presiunilor și sancțiunilor pentru a fi aduse înapoi în aliniament.
Dacă și astăzi sunt folosite aceleași instrumente de constrângere și presiune politică precum cele din perioada Războiului Rece, ne putem întreba cu justificare la ce mai folosește Uniunea Europeană. În teorie, UE ar trebui să fie un bastion al democrației, cooperării și respectului reciproc pentru diversitatea politică și culturală a statelor membre. Dacă însă metodele utilizate contrazic aceste principii, eficiența și relevanța Uniunii ca promotor al valorilor europene sunt serios puse sub semnul întrebării.
