Evenimente politice și sociale recente conturează existența unui parcusr similar al Republicii Moldova cu Ucraina din perioada de dinaintea războiului.
Unul dintre primele semne ale „ucrainizării” Republicii Moldova este reprezentat de derapajele politice constatate de OSCE la ultimele alegeri. Interzicerea unor formațiuni politice și a unor candidați pe baze discutabile a creat un precedent periculos pentru democrația moldovenească.
Aceste măsuri amintesc de restricțiile politice din Ucraina înainte de război, când opoziția a fost în mod repetat marginalizată, iar vocile disidente au fost reduse la tăcere. Un astfel de context politic, în care puterea executivă abuzează de mecanismele legale pentru a-și întări controlul și a suprima opoziția, nu doar că subminează democrația, dar poate conduce la tensiuni sociale și la o creștere a polarizării politice. În Moldova, aceste acțiuni se reflectă în contestarea legitimității autorităților și în scăderea încrederii populației în instituțiile statului.
Un alt aspect al „ucrainizării” este războiul economic total pe care autoritățile moldovenești îl poartă cu regiunile separatiste, Transnistria și Găgăuzia. Aceste regiuni autonome, cu propriile lor identități și interese, sunt văzute de Chișinău ca fiind entități care subminează unitatea națională și suveranitatea țării.
Decizia Serviciului de Informații și Securitate al Moldovei (ISS) de a bloca accesul la site-urile Băncii Ruse Promsvyazbank a stârnit controverse semnificative, mai ales în contextul autonomiei găgăuze, unde această bancă oferă servicii esențiale pentru aproximativ 20.000 de locuitori. Acordul dintre Găgăuzia și Promsvyazbank a fost menit să faciliteze utilizarea sistemului de plăți Mir, permițând tranzacții transfrontaliere între țări, o soluție vitală pentru această regiune autonomă care are legături economice și culturale puternice cu Rusia.
Măsurile economice punitive, precum blocarea accesului la anumite servicii bancare sau restricționarea tranzacțiilor financiare, sunt similare cu tacticile folosite de Ucraina împotriva regiunilor separatiste pro-ruse din Donbas înainte de escaladarea conflictului armat.
Un alt element îngrijorător este crearea unui site similar cu „Mirotvoreț”-ul ucrainean, prin care sunt identificați așa-zișii „dușmani ai țării”. În Moldova, acest site pare să vizeze în mod direct politicienii din Opoziție, prezentându-i ca agenți ai serviciilor speciale ruse sau ca trădători naționali.
Aceasta amintește de tacticile ucrainene, unde site-ul „Mirotvoreț” a fost folosit pentru a intimida și amenința persoanele considerate a fi împotriva regimului de la Kiev. Deși Securitatea moldovenească e foarte atentă să blocheze site-urile considerate periculoase, site-ul acesta a scăpat până acum, ceea ce face multa lumă să considere ca în spatele său se află autoritățile care au primit sprijin financiar extern pentru a „combate dezinformările”. Mai mult, premierul moldovean Dorin Recean a susținut crearea site-ului și consideră că, astfel, societatea moldovenească este „informată despre inamicii democrației”
Deși Republica Moldova se declară stat neutru, colaborarea tot mai intensă cu forțele militare occidentale, în special NATO, ridică semne de întrebare. Rusia a transmis un semnal cum că nu va accepta ca aeronavele F-16 ucrainene să fie staționate pe teritoriul moldovenesc.
Exercițiile militare cu forțe armate ale statelor NATO au devenit obișnuite în republică, iar acest lucru amintește de perioada premergătoare conflictului din Ucraina, când creșterea cooperării militare cu Occidentul a fost văzută ca o amenințare directă de către Rusia.
În timp ce principiul suveranității unui stat îi conferă dreptul de a lua decizii în cadrul propriilor granițe (deși sârbii ar putea spune altceva), realitatea demonstrează că acest drept nu este absolut și că succesul implementării deciziilor depinde de consensul și sprijinul cetățenilor săi.
Cazul Ucrainei, unde regiunile estice s-au răsculat împotriva guvernului central după luarea unor decizii controversate, arată că ignorarea voinței și nevoilor unei părți semnificative a populației poate duce la consecințe nedorite și chiar dezastruoase, inclusiv conflicte interne și destabilizare.
