Daca e sa ne luam dupa dictionar, putem spune fara sa gresim ca, in Ucraina, razboiul civil deja a inceput. Cu morti din ambele tabere: si din rândul trupelor Berkut si din cel al protestatarilor. Ironia face ca atât trupele anti-revolta cât si protestatarii sa apartina aceleiasi generatii, sa fie la fel de saraci si debusolati.
Pentru ca, dincolo de vocabularul folosit de liderii politici, care se erijeaza in pro-europeni sau nationalisti, nu exista o tabara buna si o tabara rea in conflictul ucrainian. Nu se poate spune ca protestatarii sunt progresisti desi ei sustin asta câta vreme cei care se ascund in spatele lor sunt doar niste profitori imbogatiti de tranzitie si care sunt gata sa schimbe tabara oricând.
Nici tabara loiala presedintelui Ianukovici nu poate fi acuzata ca ar fi pro-rusa sau anti-europeana din moment ce nu iluzoriile ideologii ii motiveaza, ci interesele strict economice.
Ca in orice conflict de acest fel, in care interesele reale sunt ascunse dupa lozinci atragatoare, victimele sunt cei care chiar cred in sloganuri: Oamenii simpli care demonstreaza in strada si care sunt batuti sau chiar ucisi in numele unei revolutii de care nu vor avea parte deoarece oligarhul care finanteaza azi protestul s-ar putea sa cada la pace cu oligarhul care sustine Guvernul.
Tinerii recrutati in Berkrut si care sunt impuscati de tragatori invizibili nu au alta vina decât ca provin din familii prea sarace, si care au gasit in trupele anti-revolta unicul angajator dispus sa le plateasca o leafa sigura.
In vreme ce oamenii simpli se ucid unii pe altii, in spate, in culise, oligarhii negociaza in secret. Când vor ajunge la o intelegere, când sondele de petrol, minele de carbune sau fabricile isi vor schimba proprietarii, vor retrage finantarea protestelor, iar unii vor fi mai bogati cu câteva milioane de dolari iar altii vor saraci putin, dar, macar, vor putea sa-si cheltuiasca in continuare banii.
