Ce faci dacă vrei ca lumea să știe de amărâta ta existență? Simplu: arunci petarde. Bombițele unora sunt cu scârț hermeneutic, zămislite din ființa lecturilor profunde.
După ce-au reușit să citească niscaiva fragmente din ,,Amintiri din copilărie”, guvernanții, stimulați de spiritul eroic al celui care a uimit lumea în istorica bătălie pentru podul aruncat peste Eufrat, au rămas impresionați doar de aceste rânduri: ,,Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn şi-l puneau în cătușe, să-l trimită la Piatra […]. Iar mama lui bădița Vasile îşi petrecea băiatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort!”
Brusc, unora li s-a supraîncălzit cerebelul la temperaturi patriotice și vor să reintroducă serviciul militar obligatoriu.
Pentru început cugetă, ca soluție de rezervă, la un stagiu voluntar, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, pentru o perioadă mai scurtă. Un fel de voluntariat…obligatoriu, mioritic. Doctrina războiului întregului popor pentru apărarea patriei a fost scoasă de la naftalină. Pocnește scurt din degete, în caz de nevoie, viitorul mareșal Ciucă și, trezită de prin văi și munți, cu praștiile și furcile, ca în vremea gloriosului Ștefan, armia va înspăimânta de moarte orice dușman, orice rachetă balistică intercontinentală.
Visele peșteriste ale inițiatorilor petardiști –,,Război, război, război!”, ,,Si vis pacem, para bellum!” etc. – n-au niciun fundament constituțional, economic și afectiv. Afectiv? Când singura strategie politică a ultimilor trei decenii a fost cea a dezrădăcinării de neam, cum îi mai poți convinge pe tinerii să se înroleze? ,,Ubi bene, ibi patria”, zisa lui Aristofan, a fost singura lecție de patriotism predată nației în acest răstimp. Generația tânără a învățat-o, de nevoie, foarte bine.
Efectul nenorocit al acestui proiect va fi intensificarea exodului tinerilor. Îi vor aduce guvernanții pe aceștia la arme – din toate zările mapamondului – ca pe bădița Vasile, cu noul arcan al democrației, Interpolul? Posibil. Eufratul și alte fluvii ale lumii cu poduri amenințate au nevoie de praștia lor.
