Pe vremea comunistilor, a fi primar doua decenii la rând necesita niste abilitati speciale, o combinatie intre spirit gospodaresc, proptelele la partid, abilitatea de a da birul acolo unde trebuia sau dorinta neostoita de a urca pe scara ierarhica, de pe scaunul de primar pe cel de contopist la judet. Atunci, vointa vulgului nu conta, primarul nu era ales, era pus in functie de la partid, asa ca proptelele poate ca erau cele mai necesare.
Regimul s-a schimbat, s-au schimbat si primarii, iar unii dintre ei au atins deja al cincilea mandat. Si revine intrebarea: ce ii trebuie unui primar din ordinea capitalista actuala sa fie reales democratic nu o data, nu de doua ori, ci de cinci ori? Sa nu fim idealisti si sa credem ca doar spiritul gospodaresc. Conteaza la fel de mult si acum proptelele de la partid sau capacitatea de orientare rapida dupa cum bate vântul puterii. Bunaoara, cu „ordonanta traseistilor”, intr-o clipita si-au mutat fundurile dintr-o barca in alta o multime de primari, cu gândul la avantajele protectiei de partid. Numai ca pasenta nu prea a iesit.
Revenind la pastorii bine insurubati in scaunele de primari inca de acum doua decenii, e de recunoscut ca au merite, insa unii au facut in cinci mandate câte au facut altii doar in doua. Cel putin unul dintre ei ma mira cum se umfla in pene acum, de parca a câstigat Oscarul, asta dupa ce acum câtva timp spunea cu mare modestie ca pentru el nu conteaza câtusi de putin astfel de recunoasteri notate cu stele. Cu totii sunt unsi cu toate alifiile si, daca nu calca pe bec in mod grosolan, au toate sansele ca DNA-ul sa ii lase si in al saselea mandat.
In cazul primarului capitalist mai conteaza si influenta pe care orice primar abil stie sa si-o creeze in comunitatile rurale, destul de restrânse si greu de reformat, cu oameni dominati de frica de Dumnezeu, de primar si de politist. Oameni care, totodata, sunt profund recunoscatori la urne pentru o cinzeaca, un ulei, un zahar… Exista o comuna unde primarul, unul cu numai trei mandate, a tot iesit primar fiindca de fiecare data le-a promis oamenilor ca le repara drumurile desfundate din comuna. Si lumea, unita in gânduri si simtiri ca o turma placida, l-a tot votat, o data, a doua oara, a treia oara. Abia dupa 10-12 ani, si-au dat seama satenii ca drumurile nu s-au reparat si nu l-au mai votat pe primar. Democratie!
Descoperă mai multe la Desteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
