Tuns, ras si frezat. Aproape ca nu exista bolnav care, pe timpul internarii in Spitalul Judetean de Urgenta, sa nu fi beneficiat si de asemenea servicii. Genoveva Macovei, una dintre cele doua frizerite ale spitalului, a pierdut sirul bolnavilor pe care i-a ras si tuns. Din 1990 incoace ii are in grija pe toti cei internati in Blocul Medico-Chirurgical (cladirea mare) a unitatii medicale. In fiecare dimineata, doamna Jeny, cum o stie toata lumea, isi burduseste geanta diplomat cu foarfece, masini de ras barba si parul, lame, tuburi cu spuma de ras, sampon, sticle cu dezinfectant acare omoara orice microb si virus in jumatate de ora”, piepteni si prosoape si o porneste spre sectiile din cladirea mare. Pana in 1990 spitalul a avut trei frizeri. Acestia aveau atelierul la Urgente. aAveau conditii mai bune acolo iar bolnavii nu ajungeau pe sectie fara sa treaca mai intai pe la frizer”, isi aminteste doamna Jeny. De 19 ani, de cand lucreaza in spital, frizerita merge zilnic prin sectii. Le are programate pe zile, astfel ca nu exista ca intr-o saptamana sa nu fi ajuns macar odata in fiecare. aNu fac mai putin de 20 bolnavi, dar sunt zile in care aranjez si cate 30, ne spune frizerita. Inainte de a intra in saloane ma interesez de la asistente ce probleme au pacientii, pentru a sti cum sa-i abordez. Lucrez totdeauna cu manusi, dezinfectez imediat dupa utilizare toate sculele, lama o schimb la fiecare, ca asistenta, seringa. Nu risc nici eu si nu il pun in pericol nici pe bolnav. In 19 ani nu am avut nicio reclamatie”.
Moda si in salon
Sa fii frizer in spital nu-i un lucru simplu. Cum cei mai multi clienti ai lui sunt bolnavi imobilizati la pat, in stare grava, unii chiar inconstienti, nu este deloc usor sa-i ingrijesti. Mai ales ca pentru a-i tunde ori rade trebuie sa aiba acceptul lor. aSunt multi care trebuie operati la cap. Pe ei trebuie sa-i tund chilug. Sunt probleme, daca nu-s constienti. Si daca trebuie sa-i rad mustata, este dificil intr-un asemenea caz. Nu ma apuc decat daca am acceptul familiei. Dar si multi dintre cei costienti sunt agitati, se misca, asa ca trebuie sa fiu foarte atenta, daca le tund barba sau ii rad, sa nu aiba negi si sa-i ating”. Dar nu putini sunt cei care, desi bolnavi, vor o frizura mai deosebita. Doamna Jeny ii tunde in salon, ii spala cu sampon si apoi le aranjeaza parul dupa preferinta lor. Unii care se pot deplasa merg insa la atelierul de frizerie. Mai ales dintre femeile internate. Unele au si pretentii. aVin la frizerie la spalat si de la Psihiatrie, relateaza frizerita. Daca am aranjat-o pe una apoi ma asalteaza toate care sunt in salon cu ea. Vor sa-si schimbe look-ul. Vor culori si suvite, ca sa fie frumoase”. Dar a avut parte de solicitari si mai neobisnuite. Fiul unui bolnav in varsta de 85 de ani
i-a cerut sa-i taie acestuia unghiile de la picioare. Ajunsesera ca niste acopite”. aA trebuit sa-i tin picioarele in pungi de plastic, la muiat, de dimineata pana seara, ca sa-i pot taia unghiile, spune amuzata doamna Jeny. Dar m-am obisnuit aici, imi place. Cand aud bolnavul ca imi multumeste si imi ureaza sa-mi dea Dumnezeu sanatate, am o satisfactie mult mai mare, decat daca as fi lucrat
intr-un salon de infrumusetare”.
Elena
