„Trufandalele” de pe tarabe asteapta ziua de salariu

– din cauza caldurii, marfa se strica pe tarabele precupetilor – comerciantii din piete incearca sa scape de cirese si capsuni, afisând preturi mai mici de la o zi la alta

Pietele agroalimentare din Bacau devin atractia sezonului, stiut fiind faptul ca, odata cu venirea verii, bacauanii sunt in cautare de fructe si legume proaspete. Cele mai cautate dintre fructe sunt ciresele de mai si capsunele, adevarate „trufandale” de sezon care au inceput, timid, sa umple tarabele pietarilor. Bunaoara, in Piata Sud, frecventata mai ales de rezidentii zonelor Carpati, Tic-Tac, Cornisa, Milcov, si nu numai, câtiva comercianti aveau la vânzare cirese, in general, aduse din zona Vrancea.

Piata era destul de goala la acest moment, explicabil, de altfel, intrucât taranii inca mai umbla pe la primarii sa-si scoata atestatele de producator. Dar si din cauza ca lumea nu are bani, acum fiind perioada dintre salarii. Preturile, acceptabile, 5-6 lei kilogramul de cirese, fata de o saptamâna in urma, când nu apucai sa gusti o boaba fara sa platesti cel putin 10 lei pe un kilogram.

„Sa zicem ca e un pret bunicel, desi pentru un pensionar ca mine, ar trebui sa fie undeva la jumatate. Numai ca nu prea au gust. Am luat un kilogram, mai mult ca sa le dau si nepotelelor. De nu le-o ajunge, atunci mai mult sa le ia mama-sa”, imi arunca strengareste, facându-mi cu ochiul, nea Vasilica Iuhas, pensionar ceferist. In mijlocul pietei, dar si la intrarea dinspre Institut, mesele sunt ocupate, in lipsa taranilor, de comercianti. Pe tarabele lor, doar produse aduse din alte zone din tara sau chiar de la import.

„E prea devreme pentru producatorii agricoli de la noi, cred ca abia intr-o saptamâna-doua se coc si capsunele din judetul Bacau. Ce vedeti pe tarabe acum sunt aduse, de regula, de la fermierii din Satu Mare”, ne explica specialistii de la Directia Agricola Bacau. De altfel, o doamna blonda care vindea cu spor capsune uriase din aceasta zona ne confirma, pe un ton razboinic, cele spuse de agronomii bacauani.

„Sunt capsune de la Halmeu, Satu Mare. De ce credeti ca le dau cu 5,50 lei?! Nu se dau, ca nu are lumea bani. Daca se vindeau, nu scadeam pretul, ca ieri au fost 7 lei”, imi explica o precupeata. Mai departe cu vreo doua tarabe, un alt comerciant incerca sa convinga doi clienti, sot si sotie, sa cumpere capsune de la el, incredintându-i ca sunt perfecte pentru dulceata.

Preturile fructelor, mai mici, de la o zi la alta

Marfa se vinde greu, desi, de la o zi la alta, comerciantii au scazut mereu preturile. O alta comercianta, la fel, incerca sa scape de produse, afisând preturi la cirese de 5-6 lei kilogramul. Pe eticheta din dreptul unei gramezi statea scris „cirese de Itesti, fara viermi”, la pretul de 6 lei kilogramul, iar alaturi, cu 5 lei, dar mai mici si mai putin aspectuoase.

„Intr-adevar, astea-s de calibru mai mic, de-asta-s mai ieftine, iar celelalte is fara «carne», adica n-au viermi si sunt 6 lei kilul, un pic mai scumpe”, imi explica femeia din spatele cântarului. Un alt comerciant incerca sa vânda pepeni cu 2,5 lei kilogramul.

Cu doua saptamâni in urma, pretul era dublu. Chiar si taiati in jumatate si inveliti in folie, nu prea ii vizitau taraba clientii. „Sunt din Grecia. Nu se cumpara. Dar, parca, ce se mai cumpara in România? De vânzare este, dar nu se cumpara mai nimic. Cum naiba daca, din 18 milioane de români, 4 milioane sunt copii, 5 milioane sunt pensionari, trei milioane boschetari si 5 milioane sunt plecati.

Spune-mi si mie, cine sa mai cumpere? Iti spun eu ca, daca nu era treaba asta cu atestatele, acum erau vreo 30 in piata care vindeau pepeni de Dabuleni”, imi strecoara comeciantul de pepeni si alte fructe. Abia inspre capatul pietei ce da in strada Carpati, observ o taraba a unui fermier adevarat.

E singurul, din piata. Il recunosc. Am mai discutat cu familia de fermieri si in alte ocazii. Sunt din zona Vrancei si isi vând marfa in Bacau de ani de zile. E familia Tataru, una numeroasa, cu opt copii. Unii lucreaza, altii sunt la scoala. Sotul era plecat la Vrancea ca sa aiba grija de pepeni, caci acum au cea mai mare nevoie, din cauza secetei.

„Astea-s cirese de mai, sunt mai mici, dar au inceput sa se coaca si cele de iunie, din cauza caldurii. Nu vedeti ce e afara? Si astea se strica daca nu le dau mai ieftin. Nu are lumea bani, nu vedeti? Noi avem vreo 30 de ciresi, prin vie sau, razleti, in gradina si pe lânga gospodarie. Dar, acum am mai pus vreo 50 – ciresi, nectarini, pruni din aia moldovenesti, ca aia sunt buni”, incheie Aurelia Tataru.