Tristețuri

De la precedentul editorial pe care l-am semnat acum o săptămână, am fost lovit de tot felul de tristețuri. Domnul Gigi Becali mi-a spus că-n pușcărie a mâncat doar cu o lingură de aur. A avut, non-stop, și patru chelneri. Pușcăriași reprofilați ad-hoc, desigur.

Firește, zicea domnia sa, reabilitatul, în camera în care a fost găzduit a dat cu mătura un milițian al penitenciarului, întrucât, oricum, galonatul statului nu avea altceva de făcut. O nouă linguriță de aur? Elena Udrea, fost (?) actor-vedetă al ringului politic, a fost condamnată de instanța supremă la 6 ani de închisoare cu executare, în dosarul Gala Bute. Procurorii solicitaseră o pedeapsă de două decenii și un an. Sentința poate fi contestată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

România se află pe primele locuri în UE, în ceea ce privește morții pe șosele. Riscul de a muri într-un accident rutier este de trei ori mai mare decât în țările vestice. Calitatea străzilor / autostrăzilor, a managementului criminal promovat de administrațiile locale / naționale… Câte amenzi au aplicat polițiștii, cei de la Protecția Consumatorului din cauza căilor rutiere criminale? Ioc; lașitate.
Traian Băsescu lansează acuzații grave la adresa șefei DNA: „Face parte dintr-un grup infracțional tolerat și susținut de Klemm”. Care Klemm, ambasadorul USA, este etichetat ca fiind un „imberb”. Adevărate sau false, zicerile fac parte tot din categoria tristețurilor.

Nimic fotbal de România, Dragnea, Ponta, Iohannis, lipsa Opoziției de esență, proiectata imunitate sporită pentru Curtea Constituțională (nici Dumnezeu n-a revendicat asta); alte tristețuri.
Notă. Pentru cei cu naturelul lingvistic prăfuit atașez un gând poematic al lui Mircea Ivănescu: „marele prieten cu pălărie al lui mopete vorbeşte / tare – ca să-i ridice moralul lui mopete, care e asediat / de mari păduri de tristeţuri.”