Trecerea timpului si erotismul

Oamenii se grabesc sa puna etichete semenilor, din comoditate, asta cred eu. De pilda, despre o femeie care-si isi ia soarta in mâini si trebuie sa se descurce singura, la un moment dat, se spune ca e feminista. Desi ea nu face altceva decât sa-si asigure existenta, independenta materiala, muncind din greu, iar daca are si copii in intretinere, se zbate si pentru acestia, ca sa nu le lipseasca nimic din ce este important pentru dezvoltarea lor normala. Dar lumea te judeca in fel si chip. Iar când e vorba despre femei cu profesii artistice, judecatile sunt foarte aspre daca acestea nu corespund unor anumite standarde de frumusete. Vedetele nu au voie sa imbatrâneasca, nu au dreptul sa-si neglijeze corpul, sa se ingrase, trebuie sa fie mereu bine imbracate, etc. Altfel isi supara, isi dezamagesc fanii. Celor mai curajoase, mai nonconformiste insa, nu le prea pasa de acestia, si isi impun personalitatea mergând impotriva curentului. Ignora asa-zisele reguli, cliseele de gândire si, mai ales, ipocrizia. O frumoasa, delicata cântareata de jazz, foarte speciala ca tip de sensibilitate, dar si ca aparitie, am numit-o pe Maria Raducanu, s-a hotarât, la cei 46 de ani ai ei, sa poarte o campanie in care va promova dreptul de a imbatrâni. Si isi sustine astfel ideea: „E o tâmpenie sa musamalizezi asta (procesul firesc al imbatrânirii, n.m.). Nu-i gasesc nicio noima unui star ca Madonna. Cui ii trebuie o femeie de 60 de ani fara celulita? Poate ca, la vârsta aia, ar fi interesant sa expui niste circumvolutiuni ale creierului care sa uimeasca lumea. Trecerea timpului e extrem de erotica. Vreau sa ma bucur de ea asa cum trebuie”. Sigur ca este vorba despre un altfel de erotism, unul spiritualizat, care implica profunzime, tandrete si o anumita complicitate. Sentimente mult mai pretioase decât vâlvataia pasiunii. Care-si are si ea rostul ei la o vârsta foarte tânara. Dar sa vrei sa-ti prelungesti artificial tineretea si sa te supui unor canoane (in sensul de chinuri, nu numai in acela de tipare) e chiar ridicol. Imi plac oamenii care imbatrânesc frumos, senin si cu demnitate, fara sa se acreasca. Ii admir pe cei care-si pastreaza tonusul spiritual si, mai cu seama, simtul umorului. Asa ca am sa inchei cu o butada a lui George Burns: „O sa implinesc peste scurt timp optzeci si sapte de ani si oamenii ma intreaba ce mi-as dori. Hai sa va spun: un proces de paternitate”.