„Trandafirul” – pasiune pentru excelenta, in slujba folclorului

Grupul Folcloric „Trandafirul”, al Colegiului National „Vasile Alecsandri”, coordonat de prof. Negrea Irina si compus din Karina Luncanu (VII A), Codruta Sandu (X F), Corina Cozma (X F), Alina Oatu (XII A) si Diana Cojocaru (XII A), a obtinut in noiembrie 2013, Trofeul de Excelenta al Expozitiei Internationale – Concurs „Invingator prin arta” Iasi. Pentru a afla mai multe despre aceasta performanta, dar si despre activitatea generala a grupului, am discutat mai intâi cu prof. Irina Negrea.

Reporterul: Mai întâi, felicitari pentru trofeul obținut alaturi de Grupul folcloric „Trandafirul”! Ce puteți sa ne spuneți despre experiența echipei la concursul unde, pentru merite deosebite, ați urcat pe podium?

Prof. Irina Negrea: Concursul acesta este organizat de câțiva ani de Asociația Cultural-Științifica „Vasile Pogor” din Iași, în colaborare cu Universitatea de Arte „George Enescu” Iași. Juriul concursului este format din profesori specialiști ai Universitații de Arte, ei fiind cei care ne-au evaluat în competiție. La aceasta ediție au fost peste 3000 de participanți, iar elevele colegiului au concurat la Secțiunea Muzica, facând parte din Grupul folcloric „Trandafirul”, o combinație fericita formata din 5 fete talentate.

R.: Cu siguranța grupul pe care îl coordonați și pe care l-ați inițiat reprezinta un indice cultural al spiritului bacauan. Cum ați pornit în aceasta calatorie?

I.N.: Ideea de a promova valorile din zona noastra mi-a venit de mult, mai ales ca avem copii talentați în școala și ar fi fost pacat sa nu-i ajutam sa iasa pe scena în fața publicului și sa fie cunoscuți de iubitorii de muzica populara. Karina a participat anul trecut într-un proiect internațional, a fost în Turcia, în cadrul acestui proiect și a cântat folclor acolo pentru prima data, fiind foarte apreciata. De asemenea, Codruța are deja experiența cu ansamblul folcloric „Dorulețul”. Alina a început înca de anul trecut sa lucreze cu ansamblul „Stejarelul”, iar Diana este cea mai experimentata dintre toate interpretele noastre și ne ajuta cu idei valoroase de fiecare data. Din punctul de vedere al folclorului, Corina ar fi debutanta grupului, însa toate fetele au facut parte, pâna sa alcatuiasca acest grup, din formația corala a colegiului, pe care eu o dirijez de aproximativ 10 ani și care nu ar fi existat fara sprijinul fostului director al colegiului, prof. Vasile Cautiș. În prezent, activitatea noastra este susținuta, de asemenea, de direcțiunea actuala a colegiului, prof. Liliana Aflorei și prof. Loredana Ghelasa. Și, pentru ca le-am descoperit aptitudinile muzicale și dragostea pentru folclor, am considerat ca ar fi fost pacat sa nu fie valorificate și valorizate cum se cuvine.

R.: Obținând aceasta distincție alaturi de echipa dvs, ce alte proiecte aveți în pregatire?

I.N.: Eu doresc sa continuam acest grup și activitațile realizate cu el. În luna noiembrie am fost invitați sa participam la sarbatorirea Zilei Bucovinei, organizata de Societatea pentru Cultura și Literatura Româna în Bucovina, organizația Bacau. Faptul ca publicul a apreciat interpretarea fetelor și repertoriul moldovenesc autentic, a condus la înnoirea invitației, de catre președintele filialei, prof. Elena Bostan, și pentru anul acesta. Deci deja avem proiecte stabilite pentru toamna urmatoare și am fost, de asemenea, invitați sa participam la un festival internațional pentru care muncim sa obținem fonduri, deoarece festivalul se desfașoara în Franța, iar deplasarea noastra pâna acolo este destul de costisitoare.

În continuare, despre concurs, dar și despre muzica și folclor, ne-au povestit membrele Grupului folcloric „Trandafirul”, într-o conversație calda, care a decurs firesc, demonstrându-ne omogenitatea echipei.

R.: Care consideri ca este elementul-cheie care v-a ajutat sa fiți remarcate în cadrul concursului?
Diana Cojocaru: Cred ca principalul subiect care ne-a facut sa fim remarcate a fost piesa aleasa, anume „Cine sta posomorâta”, o melodie din repertoriul Angelei Moldovan, dar și faptul ca am purtat costume autentice din zona, unele dintre ele fiind realizate chiar de parinții noștri, iar unele luate din colecțiile bunicilor. Totuși, cred ca a fost și norocul, Dumnezeu.

R.: Cum vedeți relația existenta în prezent între tânara generație și folclor?

Alina Oatu: Folclorul începe sa se piarda și cred ca prin astfel de concursuri îl readucem în atenția publicului, îl promovam.

Codruța Sandu: Eu cred ca tânara generație este doritoare de cunoaștere și folclorul este pe mâini bune, deoarece înca mai exista oameni care promoveaza tradiția.

R.: Traim timpuri în care lumea este mereu pe fuga. Se impune muzica într-un mod pozitiv în viața voastra, în ciuda acestui maraton continuu?

C.S.: Muzica face parte din viața noastra, și fara muzica nu putem trai. Avem nevoie de muzica în fiecare moment din viața.

D.C.: De exemplu, eu, când am un moment mai greu, încep sa cânt. Și parca în momentul acela, lucrurile devin mai ușoare. Iar atunci când ești pe scena – și trebuie sa spun ca nu se poate compara nimic cu acea experiența – simți emoțiile pâna în vârfurile calcâielor și îți tremura vocea, dar ai un sentiment cu totul aparte. În momentul acela, fara doar și poate, te detașezi de orice.

Karina Luncanu: Eu am fost la multe festivaluri și am vazut parinți care își obligau copiii sa participe la anumite concursuri, dar am vazut și varianta cealalta: de exemplu, mama mea, care ma duce pentru ca a vazut ca mie îmi place. Îmi place foarte mult sa fiu pe scena, nu doar pentru ca pot lua un premiu, ci pur și simplu pentru ca în acel moment, în cele 3 minute cât dureaza melodia, simți o emoție diferita, speciala.

R.: Este, deci, important sa fii susținut?

K.L.: Da, foarte important. Degeaba ai un talent, daca nu te ajuta nimeni sa îl valorifici.
D.C.: Sa îți valorifici talentul e ceva, dar sa fii ajutat sa îl valorifici e foarte important. Sunt mulți care cânta fara sa aiba un sprijin, dar tot cei care cânta și au parte de sprijin reușesc sa participe la concursuri, sa devina cunoscuți, pentru ca fiecare competiție presupune o investiție, iar daca nu dispui de ajutorul financiar necesar, atunci nu faci decât sa risipești talentul, pentru ca nu ai ocazia sa arați ce poți și nu afla nimeni de tine.

R.: Întorcându-ne la folclor, reușește muzica sa fie o axa a timpului?

C.S.: Eu zic ca folclorul poate sa uneasca generațiile, dar asta ține și de educația din familie.

D.C.: Așa cum ne-am nascut noi cu folclor, așa fiecare are legaturi cu tradițiile. Nu ai cum sa nu fii legat de folclor, de neamul tau, de ceea ce ești. Iar așa cum ne-am nascut noi înconjurați de folclor, așa se vor naște și cei care vor veni pe urmele noastre. E ceea ce ne definește ca neam.

R.: Totuși sunt oameni care nu vad lucrurile așa. Adolescenții par ca fug exact în direcția opusa. Credeți ca munca voastra ajunge pâna la ei?

D.C.: Poate ajunge, dar nu ca ei sa se gândeasca cu nostalgie la folclor. Dar poate ajunge astfel încât ei sa-și puna un semn de întrebare, sa se informeze.

A.O.: Ar trebui sa stârneasca un sâmbure de curiozitate.

C.S.: Noi încercam sa le aratam calea catre sufletul românesc, sa promovam țara, sa nu ramâna uitat tot ceea ce au iubit stramoșii noștri. Și daca ești român, nu ai cum sa nu simți pâna în maduva oaselor muzica populara.

R.: Este diferit sa cânți muzica populara?

D.C.: Foarte diferit! Parerea mea e ca atunci când interpretezi o piesa rock sau alt gen, nu poți sa simți fiorul pe care îl ai când cânti o doina sau o balada, care te face sa simți muzica din toate unghiurile. Și când se face liniște în sala, daca tu știi cu adevarat sa o cânți din toata inima, ai sa vezi ca toata lumea este emoționata. Toate sunt frumoase, dar ca folclorul nu-i niciuna.

K.L.: Și pe deasupra, versurile cântecelor folclorice transmit mesaje cu adevarat pline de substanța și de înțelepciune, fara nicio trivialitate.

D.C.: Asta, pentru ca sunt cuvinte de povața, cuvinte spuse de batrâni, care nu sunt lasate la nimereala, ci tocmai ca sa avem ce învața din ele.

C.S.: Iar diferența dintre muzica populara și cea din zilele noastre e ca muzica populara nu moare niciodata, fața de melodiile care apar astazi și dispar dupa o luna.

R.: Ce a însemnat, pentru fiecare, acest concurs și ce reprezinta în momentul de fața Grupul folcloric „Trandafirul”, la nivel personal?

C.S.: Când am aflat de acest concurs, a fost o provocare pentru noi, pentru ca ne-am format acest grup în foarte puțin timp, o zi chiar. Acum, acest grup înseamna foarte mult pentru mine, pentru ca suntem ca o familie și atunci când cântam, vocile noastre se armonizeaza, degaja o energie pozitiva și se poate vedea ca ne place ceea ce facem.

K.L.: În plus, fiecare dintre noi transmite emoții și ne-am implicat toate, completându-ne ca un puzzle, ca sa traim melodia, iar asta a observat și juriul.

C.S.: Concursul acesta ne-a dat încredere și ne-a aratat ca emoțiile au ajuns la public, ca noi am reușit sa transmitem ceea ce am intenționat.

A.O.: La început, eram toate emoționate, și, eu cel puțin, nu m-am așteptat pâna în ultima clipa ca o sa câștigam trofeul. Sunt foarte bucuroasa ca fac parte din acest grup, pentru ca reușim sa ne completam foarte bine. Important a fost mai ales sprijinul doamnei profesoare, care ne face mereu sa ne dorim mai mult.

D.C.: Așa e! Doamna profesoara e sufletul echipei, nu are limite. Dumneaei ne anunța ca mergem și ca totul se rezolva, noi îi spunem ca nu se poate chiar așa, iar în final ne dovedește ca avem cum, ca se poate.

Raluca Ciubotariu, clasa a XI-a F