Traditionale si nu prea! Minunile din Târgul de Procoava

Parcul Catedralei gazduieste, in acest week-end, Târgul de Procoava, destinat mestesugarilor care, se presupune, promoveaza traditiile locale.

Bacauanii care l-au traversat au avut sansa sa admire tot felul de obiecte sau produse, de la strachini de Harghita, ciorapei de Neamt si turta dulce facuta in Curtea de Arges la coliere de Bucuresti. Unele erau produse traditionale, altele doar kitsch-uri, cumparate si revândute.

Coacaze, mere, pere si miere de albine, asta a adus Dumitru Buzila din Forasti-Suceava.

“Avem produse sanatoase, cum nu gasesti pe toate drumurile: miere cu pastura, miere cu ardei, tinctura de propolis, laptisor de matca, miere cu catina si propolis… Sunt prima data aici, la Zilele Bacaului. Sper ca oamenii, daca nu cumpara, macar sa aprecieze produsele”, a marturist Dumitru Buzila. Alaturi, am admirat cerceii si pandantele de ceramica aduse de la Arad si inimioarele de turta dulce din Curtea de Arges.

Un stand oarecum pitoresc e cel cu costume traditionale ale etniei rome, expuse alaturi de cercei si bratari din alama, cupru sau bronz. Dar cât de traditionale sunt, s-au intrebat bacauanii, posetele din imitatie de piele, palariile de stofa si caciulile de nurca?

Sau colierele si margele de plastic? “Nu venim aici ca sa cumparam ce sa gasim in piata” a recunoscut un batrânel care le-a privit in graba, cu lehamite, apoi s-a oprit sa testeze brânza de putina facuta in Bistrita Nasaud.

Ulcioare de lut si jucarii de cauciuc

Tot de la Bistrita Nasaud au calatorit pâna la Târgul de Procoava covoarele de lâna si brâiele din piele, invecinate bizar cu magneti si bratari din rasina sintetica.

Vasile Neamtu “din satul Nemtisor, judetul Neamt”, s-a laudat ca toate produsele sale sunt traditionale si naturale: mobila de gradina din lemn de nuc sau stejar, “vad si niste opinci”, dar “pe astea nu le vând, sunt de decor”, o fântâna cu ciutura din lemn, covoare si botosei de lâna, care sunt impletiti pe loc de consoarta: “Pai ce sa fac, sa stau degeaba? Când nu e sarbatoare, lucrez”, ma lamureste Maria Neamtu din Nemtisor. Mai descopar, in drum spre iesire, niste papuci de casa, tot din zona Tg. Neamt, apoi superbele bundite de Sanduleni. Ultimul care merita un popas e standul cu ulcioare, oale si strachini de lut, cosuri de papura, “peretare”, tocatoare si linguri de lemn.

Prin multimea de obiecte descopar, insa, dezamagita, sticle pictate, casete si jucarii de cauciuc. Mesterul Laszo Tofalvi, din Harghita, se dezvinovateste: “Daca din asta traim, ce sa facem? Trebuie sa aducem la târg si ce se vinde. Tot ce e din lemn si ceramica e facut de mâna noastra, celelalte sunt cumparate. Clientul dicteaza!”