Amânată de mai multe ori din cauza pandemiei, expoziția „All About Banksy” dedicată celui mai misterios și subversiv artist grafic contemporan este deschisă publicului la Chiostro del Bramante din Roma până pe 9 ianuarie 2022, prețul unui bilet fiind de 15 euro
Punk ain t dead
„No Fu-tureee/ No Fu-tureee” se revoltau, în a doua jumătate a anilor 70, cei de la Sex Pistols. Și totuși, viitorul s-a încăpățânat să vină. Fără să aducă însă nimic bun. Dimpotrivă. Tot mai multă omenire, tot mai puțini oameni. Un zid a căzut, alte câteva milioane bune au apărut și continuă să se răspândească, înălțându-se precum vrejul de fasole al lui Jack. Istoria recentă este scrisă, deci, de ziduri. Iar Banksy o scrie direct pe ziduri, dând cât de cât sens vremurilor; „Keep Left”, asta pentru cei care știu să-i aprecieze umorul britanic. Artistul născut la Bristol în anii Sex Pistols și-a ridicat opera de la stadiul de „banalism vulgar”, așa cum fusese etichetată din cauza naturii sale ilegale („dacă graffiti-ul ar schimba ceva, ar fi ilegal”) la rangul de revoluție, lucrările sale fiind vândute la licitație în schimbul unor sume exorbitante, care ajung la zeci de milioane de lire sterline. Toată lumea îl știe pe Banksy, dar nimeni nu-i cunoaște identitatea. Anonim și faimos. Se poate? Se poate: „Nu știu de ce oamenii sunt într-atât de nerăbdători să facă publice detalii din propria lor viață privată, uitând că invizibilitatea este o super-putere”. Omul nostru din Bristol și-a păstrat această super-putere. Anonim și faimos, deci, inversând dictonul warholian „în viitor, oricine va putea fi faimos vreme de 15 minute” în banksyanul „în viitor, oricine va putea fi anonim vreme de 15 minute”. Curatorul David Chaumet îl definește pe Banksy drept „artistul contemporan cel mai cunoscut și mai mediatizat al lumii. În practică, este Marcel Duchamp al secolului XXI”. Ok, Marcel Duchamp. Și, merită adăugat, ultimul mare punk-rocker.
„Cine este Bansky?” este una dintre cele mai frecvente întrebări. Graficianului britanic i s-au atribuit mai multe identități, de la artistul Robin Gunningham la scriitorul la Paul Horner și de la muzicianul Robert del Naja, frontmanul Massive Attack la animatorul și co-creatorul trupei virtuale Gorillaz, Jamie Hewlett
După dumneavoastră, mister Turner!
Expoziția „All About Banky” fusese programată la Chiostro del Bramante din Roma în perioada septembrie 2020- martie 2021. Pandemia a dat planurile organizatorilor peste cap, dar nu i-a descurajat să țină, totuși, expoziția. Ceva mai târziu: între 5 mai 2021 și 9 ianuarie 2022. Și – șmecherie de șmecherie!-având expuse mai multe opere provenind din colecții private: 250. Locația a rămas aceeași, în ton cu sloganul „Același loc, același artist, altă expoziție”. În 2018, Chiostro del Bramante se dovedea o casă bună pentru lucrările pictorului romantic JMW Turner conservate la Tate Britain din Londra. La trei ani distanță, romantismul a supraviețuit cu greu în interiorul edificiului ridicat de Donato Bramante. Și nu e vorba doar de pandemie. Banksy după Turner e ca și cum ai asculta „Nevermind the Bollocks” după „Houses of the Holy”. Dar e reconfortant, mai ales că atât pandemia, cât și torida vară romană a făcut ca numărul scăzut al turiștilor în general și al vizitatorilor expoziției „All About Banksy” în special să-ți permită să te plimbi nestingherit de pe o stradă pe alta și dintr-o sală în alta. Expoziția își merită numele. Găsești totul despre Banksy: celebrii săi șobolani și pietre fosilizate, mesaje pacifiste și război, putere și politică, drepturile copilului și Big Brother, consumismul și ecologia. Primele lucrări de care dai cu ochii sunt cele ale „Aruncătorului de flori”, imagine iconică a universului banksyan, definitorie, asemeni „Fetiței cu balonul”. Privirea încruntată a manifestantului cu chipul ascuns de o eșarfă și poziția atletică a corpului, încordată pentru a arunca într-un obiectiv invizibil ceva despre care descoperim ulterior că nu este un cocktail Molotov își găsește contrabalansul fizic și emoțional- că tot vorbeam de romantism- în buchetul de flori. Îl culegem și mergem mai departe.
Prima reprezentare murală a „Aruncătorului de flori” a fost realizată în 2000. Un an mai târziu, o variantă a lucrării a fost prezentată în cartea lui Banksy „Banging Your Head Against a Brick Wall”, pentru ca în 2003 subiectul să fie reprodus de artist în Palestina, pe zidul ce separă teritoriul palestinian de cel israelian
Un strop de 1968 și multă viață la conservă
Mergem mai departe și ajungem la șobolani. Celebrii „rats” care și-au avut inspirația în protestele studențești din 1968, de la Paris sunt, totodată, și un alter-ego al autorilor de graffiti, ce se strecoară pe străzi, la adăpostul nopții, pentru a-și difuza mesajele de protest. Șobolanii lui Banksy sunt dezgustători doar în parte. În multe situații îi găsim simpatici și jucăuși (Champagne Rat), responsabili și implicați (Radar Rat), artiști la colț de stradă (Violin Rat) sau pur și simplu romantici și îndrăgostiți, precum Monsieur et Mademoiselle care admiră Turnul Eiffel în „Romantic View”. E posibil să găsim șoareci foșgăind prin supermarket-uri, dar nu la Banksy. Ar fi compromițător pentru șoareci, iar ceea ce trebuie pus la zid și pe zid este consumismul, nu animalele. Dacă Warhol (din nou Andy!) intenționa să transforme un hypermarket într-o salon de artă cu ale sale celebre conserve de supă Campbell, în schimb Banksy ne amintește că hypermarket-urile nu au devenit altceva decât saloane de ospiciu în care ne tratăm (prin cumpărătri cu nemiluita) adicția. Shop till you drop! Așa că îți iei coșul de cumpărături și te arunci cu el direct de la ultimul etaj. Eventual pe Mayfair, că-i mai șic. Iar peste ani-lumină, când civilizații extraterestre vor ajunge pe Pământ, vor descoperi cu uimire (sau nu) urmele fosilizate ale unor primitivi împingând coșuri de cumpărături, închinându-se la un Isus cu brațele ridicate nu pe cruce, ci de plasele pline-ochi cu cadouri pentru Crăciun! Toate asta și un peisaj selenar, în care vor fi împărștiate, mai mult decât probabil, rămășițe de peturi și de conserve. Eventual, măști de gaz. Și sigur, ziduri în ruină pe care vor rezista flori stilizare și însemnul flower powe, ca în „Gas Mask Boy”.
La sfârșitul lui noiembrie 2011, pe una dintre clădirile înalte din centrul Londrei a apărut lucrarea murală „Shop Unitil You Drop” în care era reprezentată o femeie în mărime naturală, care se aruncă de la etaj, strângând în mână coșul de cumpărături. Opera artistică a fost realizată folosindu-se prelate care lăsau impresia unor lucrări de restructurare a imobilului
Un milion de lire sterline făcut bucățele
Alături de amintitul „Flower Thrower”, „Smiley Copper” și „Girl With Balloon” sunt două dintre cele mai cunoscute lucrări ale lui Banksy. „Polițistul cel zâmbitor” este una dintre primele imagini iconice ale artistului din Bristol, ea îmbinând imagini antagonice: de o parte, costumul blindat al polițistului, iar de cealaltă parte (de fapt, chiar de aceeași), un smiley în locul feței. Sau, cum ar spune Daffy Duck, un hlizici. Pe Daffy nu-l regăsim la Banksy, însă Looney Tunes e reprezentat de un Tweety decrepit, trist și greu de recunoscut, a cărui transformare ne averizează că, dacă nu știm să rămânem tineri în suflet, până și eroii din desenele animate ce ne-au luminat copilăria vor ajunge să îmbătrânească. Și o vor face într-un mod hidos, așa cum se prezintă și anti-Disney World-ul creat de Banksy în 2015 sub titulatura Dismaland, nu departe de Bristol, în localitatea balneară Weston Super Mare. Dismaland sau „noua atracție cea mai dezamăgitoare din întreg Regatul Unit”: un castel disney-an abandonat, înconjurat de operele a 58 de artiști internaționali contemporani. Trist poate fi și un balon luat de vânt și purtat spre cer. Mai ales dacă este în formă de inimă. Iar dacă acolo jos, pe pământ, o puștoiacă de o șchioapă rămâne cu mâna întinsă după el. Realizată pentru prima dată în 2002, „Girl With Balloon” având ca temă copilăria a fost utilizată în 2014 în campania „Stand with Syria”, pentru ca în 2017 să fie votată în UK drept opera banksyană cea mai iubită de public. În 2018, o lucrare „Girl With Ballon” a fost auto-distrusă grație unui dispozitiv de tăiat hârtie introdus de Banksy în interiorul ramei și acționat prin telecomandă, la doar câteva secunde după ce opera fusese vândută cu 1.041.000 lire sterline la o licitație derulată la Sothebys din Londra.
„Morons” este una dintre criticile cele mai aspre pe care Banksy le aduce pieței artistice. Lucrarea înfățișează momentul în care una din lucrările lui Van Gogh a fost vândută în 1987 la casa de licitații Christie”s cu o sumă care stabilea un record de piață
Super-eroii de azi nu mai poartă pelerină
Ne îndreptăm către ieșire. Gândindu-ne că n-ar fi exclus ca peste un timp să fim conduși de către maimuțe. Asta dacă nu cumva se întâmplă deja! Pentru Jubileul Reginei, Malcolm Mc Laren, managerul celor de la Sex Pistols închiriase o ambaracțiune pe care și-a urcat trupa, dând drumul la un concert itinerant, șocant și inedit pe Tamisa, în urmărirea vaporului regal. În pur stil punk (altul, totuși, decât cel al lui Jamie Reid), Banksy a transformat-o pe Regină într-o maimuță cu coroană, cercei și coleir. Poate și pentru faptul că…„She””s not a human being”. Batman și Spiderman nu sunt nici ei simple ființe omenești. Dar nu mai sunt la modă. Nici măcar ca jucării. Ne-o spune puștiul din „Game Changer”, care a descoperit noi super-eroi în vremea pandemiei: personalul medical. „Game Changer” este cea mai bine vândută operă a lui Banksy. Evaluată la 3 milioane de lire sterline, ea a fost vândută ân martie 2021 pentru mai mult de 16 milioane de lire sterline, încasările fiind destinate staff-ului și pacienților de la University Southampton Hospital Este momentul să băgăm și noi mâna în buzunar. Mai ales că, în mod ironic, „the exit is through the gift shop”. Alegem catalogul expoziției, un poster cu degetul mijlociu ridicat, câteva albume Warhol cu poze superbe dar cu scrisul prea mărunt, un breloc cu o pisică mieunătoare numai bună să însoțească o boboacă la liceu și să fugărească toți șobolanii, nu doar pe cei ai lui Banksy, o carte despre Bowie, câteva ilustrate și o lucrare despre decorurile interioare new-yoork-eze. Prea mult, prea greu, prea voluminos. Unele ajung înapoi pe rafturi, altele la casa de marcaj. Afară ne așteaptă soarele de cuptor al Romei. Și zidurile sale răcoroase. „No Fu-tureee…”
Descoperă mai multe la Deșteptarea.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
