Acum patru decenii
La 19 noiembrie 1983, revista „Tribuna şcolii” ne-a publicat un set de „Exerciţii ortografice pentru clasele I-VI”, cu acest preambul: „Constatând că în clasa a V-a se întâlnesc situaţii – izolate – când elevii nu sesizează corespondenţa dintre litere şi sunete şi nu răspund cu echivalentele fonice corecte ale diferitelor litere şi combinaţii de litere, apreciez că la clasa I se impune dezvoltarea auzului fonematic, pe baza căruia se va putea preda citit-scrisul” („Tribuna şcolii”, anul XIII/XXXIV, nr. 257/1343, din 19 nov. 1983, p. 5, cu supratitlul „Sugestii metodice”).
Terminologie lingvistică pentru fundamentare didactică
Pentru a fi convingători, am apelat la cunoştinţele din domeniul foneticii în general, asociindu-le exemple utile „atât la lecţiile obişnuite, cât şi la cele de recapitulare din clasele I-VI” (ibidem): „Cum se crapă de ziuă, un tractor cu o grapă trece în grabă spre ogor” (opoziţia fonologică de sonoritate); „Pentru o aşa chilie voi plăti puţină chirie” (rotacizare); „Mâine va veni la mine” (sincopare); „Sunt duşi să facă un duş” (i final); „Oţet din mere şi miere” (palatalizare); „Aici e altă haltă” (uvulara h); „Voi cumpăra un kilogram de ridichi” şi „Un plic pentru Mongolia a ajuns în Mangalia” (grafeme); „Pe cele opt paturi sunt tot atâtea pături” (semne diacritice); „Unii întreabă doar ca să se afle în treabă” (omofonie).
Categorie distinctă
Am alocat-o termenilor desemnând grupurile de litere: „Ei nu pot să ridice o ridiche” sau „Lângă borcanul cu gem e un ghem”. În aceste cazuri diferenţiem un digraf (ce, ci; ge, gi) de un trigraf (che, chi; ghe, ghi). Ca variantă, avem exemplul „Pe o vreme geroasă e indicată o haină groasă”, pentru relaţia digraf – grafem.
În matematică, în finanţe, în medicină, în lingvistică
Digraful, substantiv neutru, e un „graf direcţional” în matematică (< engl. digraph), din familia digrafiei (1. contabilitate ţinută în partidă dublă; 2. examen radiologic). În engleză (apud Leon Leviţchi, Andrei Bantaş, English-romanian Dictionary, Buc., Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981), digraph (pron. [daigraf]), „s. lingv. diagraf”, e în pereche cu „trigraph [traigraf]: 1. (grup de) trei semne/litere reprezentând un singur sunet; 2. (geom.) figură alcătuită din trei linii”.
Ce e un… graf?
Îl găsim în matematică, parte a teoriei grafurilor („model figural”, din sintagma „graphic formula”), dar şi în lingvistică, drept element de compunere. În 1969, Florica Dimitrescu discuta sufixoidul bipoziţional –graf(o)-, din geograf, respectiv grafologie.
Vocea DOOM-ului
În 1982 (DOOM1), perechea digraf-trigraf nu figurează. Este inclus în 2005 (DOOM2) doar digraf (cu pluralul digrafe; noi am întrebuinţat, până în 2005, forma digrafuri, variantă de desinenţă pentru substantivele neutre, dată fiind concurenţa –e/-uri), explicat abia în 2021 (DOOM3), la micul glosar: „succesiune de două litere care notează un singur sunet”. Trigraful apare şi el explicat în DOOM3. (A nu se confunda cu digrama „grup de două litere care transcrie un fonem unic”.)
De ce Topîrceanu?
Pentru că el combină un neologism cu fondul lexical comun („Mă cuprinde o tristeţe/Iremediabilă”), iar noi, parcă imitându-l, am asociat termeni lingvistici unor exemple din limba română accesibilă şcolarilor.
