Mi-e greu să-i înțeleg pe antivacciniști. Și mai greu de suportat, au devenit. Cum aș putea să le mai explic, după ce o lume întreagă a văzut milioanele de morți care au ticsit cimitirele, cei mai mulți sceptici în privința unei amenințări reale. Grav este că am pe lângă mine îngrijorător de multe persoane – rude, prieteni, cunoștințe – care par blocați în globul de sticlă al neîncrederii.
Ei încă mai cred că „guvidul” care decimează lumea este o poveste de adormit copiii sau că face parte dintr-o conspirație suprarealistă a oamenilor în negru, chitiți să umple vistieriile unora fără niciun Dumnezeu. Sunt aidoma apostolului lui Iisus, Toma, care n-a crezut de minunea învierii Domnului decât după ce i-a atins rănile suferite pe cruce. Nici nu vreau să mă gândesc că acești coronasceptici vor începe să accepte gravitatea situației abia după ce…nu vor mai fi. Ferească Dumnezeu!
Nu doresc asta, în niciun caz. Mă gândesc doar că poate și din cauza lor, mulți s-au prădit în chinuri groaznice, cerând tubul cu oxigen, deși aveau masca pe față. Și că tot ei sunt cei care pun presiune pe viețile noastre, a celorlalți, mai responsabili. Mă abordează o doamnă pe care o cunoscusem conjuctural, la o reuniune a unei amice, dacă m-am vaccinat, continuând să-mi îndruge tot felul de bazaconii care n-aveau nimic în comun cu realitatea imediată, recitându-mi niște chestii despre care doar auzise de la nu știu cine, fără măcar să pretindă o susținere logică și reală din partea celui care afișase mesajele.
„Scrie acolo”, îmi zice senin femeia, cel mai probabil, pe Facebook. I-am tăiat-o scurt, avertizând-o să nu-mi pună viața în pericol, că iese rău după aia. O prietenă a mamei, pesionară, fost cadru medical, îmi partaja un link în care se anunța ca pe literă de lege că vaccinații vor crăpa prematur în următorii ani (informație veche de peste 6 luni). În susul paginii, trona mesajul „Când vi s-a spus adevărul, n-ați crezut! Vom trăi și vom vedea”. Între timp, cimitirele s-au umplut, tocmai cu nevaccinați și cu vreo câțiva care s-au crezut doctori tratându-se singuri, acasă, cu leacuri băbești.
Atât le mai spus celor care încă se mai cred mințiți de Baba Cloanța: Trăiți responsabil! Cât mai mult posibil. Viața e frumoasă, cu sau fără pandemii și teoriile care le însoțesc. Și nu uitați că familiile vă iubesc mai mult în viață, decât în poza de pe cruce.
