– Pentru a candida la functia de primar, ati renuntat la fotoliul de subprefect. Ati candidat in iunie 2016, sub sigla ALDE. Ce v-a determinat sa luati aceasta decizie?
– Eu am intrat in administratia locala in 2008. Veneam din mediul privat. Din 2008 si pâna in 2012 am ocupat functia de viceprimar al orasului Darmanesti, dupa care am lucrat ca sef al serviciului Administrarea domeniului public si privat din cadrul Primariei municipiului Moinesti. Am prins drag de aceasta activitate. Am vazut ca prioritari sunt oamenii, cu problemele, cu nevoile si necazurile lor si m-am regasit cumva in categoria celor care au lucrat si lucreaza in administratia publica locala. Intr-adevar, am ocupat functia de subprefect al judetului Bacau, din aprilie 2014 si pâna in 16 aprilie 2016, când mi-am depus demisia, din dorinta de a ma intoarce si de a face ceva pentru comunitatea care m-a dat, declinul orasului Darmanesti fiind un alt argument care m-a determinat sa iau decizia de a candida la alegerile din 2016. Si cetatenii mi-au spus ca datorita pregatirii mele, eu sunt inginer, dar si evolutiei in administratia publica locala, as putea sa gasesc solutiile adecvate pentru a reaseza orasul Darmanesti, nu neaparat pe traiectoria pe care s-a aflat inainte de 1989, dar macar sa fim la acelasi nivel cu orasul Comanesti si comuna Dofteana, invecinate. Acesta si patriotismul local au fost alte doua argumente care m-au determinat sa renunt la functia de subprefect si sa candidez la aceea de primar al Darmanestiului. Dar aceasta decizie are si o sorginte sufleteasca. Un preot care mi-e tare drag mie mi-a spus ca oamenii care se ridica pe anumite trepte ale societatii trebuie sa-i dea comunitatii din care provin din experienta si calitatile pe care le-au dobândit. Si, evident, a fost si dorinta de a ma intoarce la darmanestenii mei si sa fac tot ceea ce imi sta in putinta, sa-mi folosesc resursele intelectuale, si nu numai, pentru a ridica orasul.
– Si care este obiectivul primordial pentru a atinge aceasta tinta?
– In capul listei cu prioritati sta crearea de noi locuri de munca, aceasta fiind prima cerere a darmanestenilor. Primaria, in sinteza, nu este cea care creeaza direct locuri de munca, dar poate fi un promotor al acestei idei si in perioada imediat urmatoare vom avea discutii cu oamenii de afaceri din zona. Cu o parte deja am discutat. Ne-am inventariat resursele locale pe care le avem si, sa stiti, ca din acest punct de vedere suntem bogati. Avem o resursa umana buna si, in plus, orasul dispune de paduri, apa, terenuri, spatii etc. De aceea ne dorim sa cream un pachet de facilitati prin care sa-i atragem pe cei din afara localitatii sa vina sa investeasca aici. Avem o comunitate serioasa a crescatorilor de animale care produc carne de vita si de oaie. Vom purta discutii avansate cu un concern spaniol care proceseaza carnea in forma finita, in ideea de a infiinta un abator in aceasta zona, care se va adresa nu numai Darmanestiului. Va valorifica superior resursele de carne incepând de la Ghimes si pâna la Adjud. Apoi suntem interesati de dezvoltarea unui parc industrial la standarde europene chiar pe platforma vechii rafinarii in asa fel incât cei care vin acolo sa poata sa investeasca in infrastructura. Am discutat deja cu proprietarul rafinariei. Am vorbit si cu proprietarii fostei baze de aprovizionare, unde este un spatiu foarte generos pentru productie si sediu administrativ. Oamenii sunt deschisi acestei idei. Vor un parteneriat, poate public-privat sau orice fel de alta varianta, care ar putea sa genereze noi locuri de munca.
-Dar Darmanestiul are si potential turistic. Cum veti valorifica acest avantaj?
– In acest sens am avut intâlniri si cu proprietarul Palatului Stirbei. Acolo se dezvolta o investitie considerabila, in valoare de câteva milioane de euro. Acel palat va deveni un fel de perla a Moldovei. Proprietarul isi doreste sa faca turism la nivel de standard crescut. Avem si noi, primaria, partea noastra de actiune in proiectul acesta. Vom face drumul, infrastructura pe orizontala. Cred ca in toamna proiectul va deveni functional. Totodata, ne-am gândit sa dezvoltam turistic si zona cunoscuta sub numele de “coada lacului” (de la barajul Poiana Uzului-n.n.). Am luat in calcul un proiect de electrificare a zonei respective, pentru ca pe lânga drum sa avem si o astfel de facilitate. O parte din acea zona intentionam sa o concesionam celor care vor sa construiasca acolo case de vacanta, pentru cazarea celor din afara.
– Cu infrastructura stradala cum sta orasul?
– Foarte prost. Numai douazeci la suta din infrastructura stradala este asfaltata. Acum si acest procent este foarte depreciat din cauza lucrarilor de canalizare. Am gândit si aici o strategie si avem un proiect. Are o valoare de opt milioane de euro si consta in reabilitarea si modernizarea a 20,8 kilometri de drum, respectiv a 26 de strazi. Drumurile care nu intra in acest program, inca vreo 20 de kilometri, vor fi reabilitate pâna in luna octombrie cu piatra sparta, pentru a fi si ele practicabile. Totodata, pe strazile Chimiei si Nemirei vor fi amenajati 1.100 metri liniari de sant, cu rigole betonate care sa poata prelua apele pluviale.
– Un proiect la care lucrati acum? Stiu ca vreti sa dezvoltati doua centre: unul civic si unul cultural.
– Da, asa este. Impreuna cu un grup de arhitecti, imi doresc sa modernizam centrul civic, pentru ca acum orasul arata ca o comuna mai slab dezvoltata. Vreau ca pâna la sfârsitul anului 2016 o parte din acest proiect sa fie finalizat. Am demarat, de asemenea, un studiu pentru modernizarea, cu fonduri europene, a pietii. Cât priveste centrul cultural, eu il vad in zona rafinariei, la clubul de acolo. Dar vom analiza daca este eficient sa-l achizitionam de la proprietar sau daca este mai convenabil sa construim o casa de cultura multifunctionala, in centrul localitatii, unde avem teren suficient.
– Din ceea ce stiu, orasul nu dispune de niciun parc de joaca pentru copii, la care sa aiba acces orice locuitor. Aveti in vedere si un asemenea obiectiv?
– In zona rafinariei sunt doua parcuri, dar se afla in proprietate privata. Vom discuta cu proprietarii si sunt convins ca vor fi de acord sa le achizitionam. Dar mai avem un teren care este al primariei si se afla in imediata apropiere a ei. Acolo vom amenaja un prim parc de joaca pentru copii, obiectiv care face parte din proiectul de reabilitare a centrului civic.
– Pe lânga aceasta doleanta, cetatenii vor, cu prioritate, posibilitati extinse de asistenta medicala si sociala in localitate. V-ati gândit si la acestea?
– Mi-au cerut un centru medical. Vrem sa dezvoltam un astfel de proiect cu fonduri europene si cofinantat de la bugetul local. In acest centru, care va fi dotat cu aparatura moderna, vor fi medicii de familie, dar vom aduce si specialisti – de medicina interna, ginecologie si altele – care sa faca o prima triere a cazurilor, astfel incât doar cele grave sa fie trimise in centrele de specialitate. Luam in calcul si dezvoltarea unui centru de asistenta sociala, pentru batrâni dar si pentru tineri.
-Aveti vreun mesaj de transmis darmanestenilor?
– Mesajul meu la care tin foarte mult este respectarea legii in tot ceea ce fac, cheltuirea eficienta a banului public si transparenta totala. De altfel, inca din primele zile ale mandatului meu am instituit audientele si in cartier, nu numai in birou. Pentru ca o comunitate bine informata, cu care factorii decidenti comunica, va fi, in mod cert, una sanatoasa.
DARMANESTI
Toponimul Darmanesti apare prima data inscris in hartile vechi, din perioada lui Dimitrie Cantemir, in care localitatea este fixata la gura râului Uz, fiind formata din 11 gospodarii al caror conducator a fost Darman, de unde vine si numele orasului. In urma recensamântului din 2011, populatia din Darmanesti numara 12.247 locuitori, majoritatea români (85,96 la suta), cu o minoritate de romi. In Darmanesti se afla Palatul Stirbei, monument de arhitectura de interes national, datat de la sfârsitul secolului al XIX-lea si situat pe strada Dumbravei. De asemenea, aici sunt trei biserici din lemn construite la inceputul aceluiasi secol; una dintre ele, „Sf.Neculai”, este cel mai vechi lacas de cult din judet, monument de arhitectura populara. Aici se pastreaza o colectie de icoane si un pomelnic triptic din 1807. Tot in Darmanesti a fost ridicata, in 1949, prima rafinarie de prelucrare a titeiului din România, care in 2003 a fost inchisa definitiv. Lacul de acumulare si barajul de la Poiana Uzului, de unde sunt alimentate cu apa potabila localitatile de pe Valea Trotusului si, partial, si municipiul Bacau, sunt tot in Darmanesti.
