Toate au început în Dumnezeu

Cu duminica ce urmează, prima din Advent, începe un nou an liturgic. Să punem la începutul acestui an smerenia ca temelie a vieţii noastre spirituale şi fiecare să se considere ca un elev de clasa I, care păşeşte pentru prima dată pragul şcolii. Rupt din mediul familial face cunoştinţă cu trei lucruri: cartea, colegii şi învăţătorul. Toate aceste trei lucruri vor trebui transpuse în viaţa sa, pentru a deveni om matur, o personalitate nouă.
Cât timp trăieşte omul, vrea să ştie multe: de ce răsare soarele, de ce apune; ce este viaţa şi ce este moartea; ce este timpul şi ce-i veşnicia; cât cântăreşte cea mai mică părticică de materie şi cât de mare este universul; cine, ce şi unde este Dumnezeu etc. Să recunoaştem cu sinceritate: avem tot felul de cărţi, dar nici una nu ne învaţă ceea ce propune biblia. De mii de ani se scriu cărţi şi oamenii le învaţă, dar se pare că se întâmplă tocmai contrariul, şi anume: nu numai că plugurile se prefac în săbii şi secerile în suliţe, dar chiar cartea este luată din mâna copiilor şi pâinea de la gura lor pentru a fi schimbate în rachete şi bombe atomice. Unde au învăţat aceşti oameni arta războiului? Ce manuale de şcoală au folosit? Ce învăţători au avut? Cu toată siguranţa că nu s-au urcat pe muntele Domnului şi n-au primit cartea de rugăciuni din mâna Domnului. Răspundeţi voi, neamuri ale pământului, voi, conducători ai popoarelor, voi, oameni de ştiinţă, aţi avut vreodată în mână Sfintele Scripturi, cartea în care cuvântul Domnului vă invită la iubire şi pace? Poate, dar aţi rămas repetenţi…
Dacă manualele, pe care le poartă elevii la şcoală, îi fac colegi fiindcă le învaţă împreună, cartea noastră, Sfânta Scriptură, ne face mai mult decât colegi, ne face fraţi. Avem multe de învăţat de la colegi, dar avem şi mai multe de învăţat de la fraţii mai mari care în spirit de iubire au umblat cuviincios.
Când am păşit pentru prima dată pe pragul şcolii, învăţătorul m-a primit zâmbind, nu ştiam că mă voi izbi de atâtea probleme greu de rezolvat. Învăţătorul m-a avertizat să încep bine, cu toată seriozitatea, deoarece la fiecare sfârşit de an cei buni vor trece clasa, cei leneşi vor rămâne repetenţi. Acelaşi lucru face şi Isus cu noi: ne avertizează că viaţa este o şcoală grea şi vor reuşi numai cei care iau lucrurile în serios.
Pr. Richardo Dominic Baciu